Studiu. Copiii mijlocii sunt mai cooperanţi decât fraţii lor
După zeci de ani de afirmaţii contestate, studii recente au constatat că există puţine dovezi ale unor diferenţe semnificative. Dar, într-un studiu publicat luni, psihologii au ripostat şi susţin că, până la urmă, există un efect, notează The Guardian.
Într-unul dintre cele mai ample studii efectuate vreodată cu privire la ordinea naşterii, mărimea familiei şi personalitate, cercetătorii canadieni au adunat date de la peste 700 000 de voluntari şi au constatat că, în medie, copiii mijlocii au obţinut scoruri mai mari decât fraţii lor la trăsături considerate importante pentru cooperare.
Scorurile pentru aceleaşi trăsături au fost, de asemenea, mai mari în familiile cu mai mulţi copii, ceea ce sugerează că oamenii pot avea mai multe şanse să dezvolte o personalitate cooperantă atunci când sunt crescuţi ca parte a unui grup mai mare.
Efectele nu sunt mari, dar Michael Ashton şi Kibeom Lee, profesori de psihologie la Universitatea Brock din Ontario şi, respectiv, la Universitatea din Calgary din Alberta, consideră că acestea infirmă ideea că ordinea naşterii şi numărul de copii crescuţi împreună nu au un impact semnificativ asupra personalităţii.
„Ponderea acestor dovezi indică acum faptul că nivelurile trăsăturilor de personalitate diferă în funcţie de ordinea naşterii şi de numărul fraţilor”, scriu ei în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Cercetătorii au speculat cu privire la impactul ordinei de naştere timp de mai bine de un secol. În 1874, Francis Galton, cel mai tânăr din nouă fraţi, a adunat informaţii despre un grup de oameni de ştiinţă englezi şi a constatat că o mare parte dintre aceştia erau primii născuţi. El a bănuit că cei mai în vârstă primeau mai multă atenţie din partea părinţilor, ceea ce îi propulsa la înălţimi intelectuale mai mari.
Decenii mai târziu, psihologul austriac Alfred Adler a afirmat că primii născuţi erau adesea conştiincioşi şi responsabili, în timp ce cei mai mici puteau deveni independenţi şi creativi, căutând modalităţi de a ieşi în evidenţă. Copiii mijlocii erau consideraţi de Adler ca pacificatori, deşi alţii îi considerau „copiii uitaţi”: cei care sunt adesea trecuţi cu vederea.
Ashton şi Lee au analizat trăsăturile de personalitate raportate de peste 700.000 de vorbitori de limbă engleză, care au precizat, de asemenea, dacă au fost primii fraţi născuţi, copilul mijlociu, cel mai mic sau singurul copil. Un grup separat de 75. 000 de voluntari a completat aceleaşi întrebări, împreună cu numărul de copii cu care au fost crescuţi.
Studiile anterioare au găsit dovezi că primii născuţi sunt puţin mai inteligenţi decât copiii născuţi mai târziu, iar studiul canadian a constatat şi acest lucru. Dar cercetătorii au observat şi alte diferenţe. Persoanele cu mai mulţi fraţi au avut tendinţa de a obţine scoruri mai mari la două trăsături legate de cooperare, şi anume agreabilitatea şi ceea ce oamenii de ştiinţă numesc onestitate - umilinţă, sau tendinţa de a fi corect şi sincer cu ceilalţi. Copiii mijlocii păreau să primească un impuls suplimentar, obţinând un scor puţin mai mare decât primii născuţi şi fraţii mai mici.
Cercetările sugerează că, dacă un copil unic şi o persoană dintr-o familie de şase persoane ar fi alese la întâmplare, există 60% şanse ca persoana mai agreabilă să fie din familia de şase persoane. „Nu poţi spune prea multe despre personalitatea unui anumit individ în funcţie de ordinea naşterii sau de mărimea familiei, chiar dacă există diferenţe clare atunci când se face o medie între mai multe persoane”, a declarat Lee.
Deşi numărul de fraţi a fost principalul factor care a modelat trăsăturile de personalitate, şi ordinea naşterii a contat. „Aceste diferenţe au fost explicate în mare parte de efectele legate de numărul fraţilor”, a spus Ashton. „Cu toate acestea, diferenţele legate de ordinea naşterii nu au putut fi explicate în întregime prin mărimea fraţilor, ceea ce indică faptul că există, de asemenea, un mic efect al ordinii naşterii asupra trăsăturilor de personalitate cooperative, cu medii şi tineri în medie uşor mai mari decât cei mai în vârstă”.
Dacă efectele sunt reale, unii factori determinanţi ar putea fi intuitivi, scriu autorii: faptul că a avea mai mulţi fraţi favorizează o personalitate mai cooperantă, în timp ce a fi un copil mijlociu necesită legături bune cu fraţii mai mici şi mai mari.