Mituri demontate despre schimbările climatice. Cum să separi faptele de ficțiune

Cu toate acestea, într-o lume inundată de informații și dezinformare, deseori se pot crea confuzii, cu mituri care pot dezorienta și îndepărta oamenii de realitatea gravă a acestei crize globale.

Schimbările climatice nu sunt doar subiecte pentru discuții de specialitate, ci o problemă cu care fiecare dintre noi se confruntă.

În ultimii ani, dezbaterile despre schimbările climatice s-au intensificat, pe măsură ce consecințele încălzirii globale au devenit mai evidente. Totuși, în ciuda numărului copleșitor de dovezi științifice, încă persistă o serie de mituri și concepții greșite. În acest articol vom dezminți unele dintre cele mai comune mituri ale schimbărilor climatice și vom separa faptele de ficțiune.

Ne vin în ajutor specialiști invitați la cea de-a doua ediția a Climate Change Summit, un eveniment amplu dedicat soluțiilor pentru provocările legate de schimbările climatice prezente și viitoare, care va avea loc pe 19-20 octombrie, la București.

Mitul 1: Schimbările climatice atât de rapide sunt doar o parte a unui ciclu natural

Este adevărat, pe parcursul istoriei de 4,5 miliarde de ani a Pământului, clima s-a schimbat foarte mult. Uneori foarte rapid, în termeni geologici, în urma unor mari evenimente naturale de foarte mare impact (erupția terestră a unui vulcan de mari dimensiuni sau în urma ciocnirii unui meteorit cu atmosfera și apoi solul planetei, de exemplu).

Încălzirea rapidă pe care o percepem și măsurăm acum, însă, nu poate fi explicată prin ciclurile naturale de încălzire și răcire și mai ales în lipsa unor evenimente geologice de mare impact. Tipul acesta de schimbări s-ar întâmpla în mod normal pe parcursul a zeci sau sute de mii de ani, însă acum au loc în doar câteva decenii.

Temperaturile medii globale sunt în prezent la cel mai ridicat nivel de când se fac înregistrări și au bătut toate recordurile. Serviciul european Copernicus a anunțat de curând că anul 2023 este pe cale să devină cel mai călduros înregistrat vreodată.

Temperatura medie globală pentru primele nouă luni ale acestui an a fost cu 1,4°C mai mare decât media din epoca preindustrială (1850 - 1900 e.n., perioadă luată ca reper atât pentru impactul revoluției industriale asupra temperaturii globale cât și ca reper pentru evoluția din epoca noastră).

Asta înseamnă că lipsesc doar 0,1°C pentru a fi deja atins pragul maximal, de pericol, prevăzut în Acordul de la Paris.

Cercetătorii avertizează că schimbările climatice vor conduce la fenomene extreme tot mai neașteptate și la colapsul unor ecosisteme fragile. Mai mult, Europa se confruntă cu un ritm de încălzire mai rapid decât oricare alt continent.

Această încălzire mult mai rapidă pare să fie direct proporțională cu nivelurile de dioxid de carbon din atmosferă, care au crescut de la Revoluția Industrială. Deci, atunci când oamenii vorbesc despre schimbările climatice astăzi, se referă la schimbările climatice antropice (generate de om).

Arderea combustibililor fosili, defrișările și procesele industriale au eliberat excesiv în atmosferă gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon, care captează căldura și determină planeta să se încălzească într-un ritm accelerat. „Ecosistemele trebuie ajutate să-și revină, pentru a putea reține mai mult carbon, a diminua impactul dezastrelor naturale și a restabili diversitatea vieții”, este de părere ecologul Cain Blythe, co-fondator CreditNature & Ecosulis, cu peste 30 de ani de experiență în domeniul soluțiilor bazate pe sisteme naturale.

Mitul 2: Schimbările climatice sunt o farsă, un complot al „globaliștilor”

Acest mit este contrazis de dovezi științifice. De altfel, peste 99% dintre oamenii de știință din domeniul climei și nu numai sunt de acord că activitatea umană actuală supraîncălzește planeta. Adevărul nu este democratic (nu majoritatea decide ce este sau ce nu este adevărat) însă realitatea încălzirii globale accelerate este confirmată de mai toți cercetătorii din ramuri științifice diverse, de la meteorologi la biologi, hidrobiologi și botaniști. 

Grupul Interguvernamental de experți pentru Schimbările Climatice (IPCC) implică peste 1.000 de cercetători care analizează atent zeci de mii de studii științifice, iar constatările lor sunt aprobate de aproape 200 de guverne din întreaga lume. În plus, organizații precum Rewilding Europe oferă perspective bazate pe dovezi cu privire la modul în care restaurarea naturii poate combate schimbările climatice. Și, desigur, site-ul web al NASA despre climă este o sursă bogată de informații accesibile și bazate pe dovezi și argumente științifice.

Și atunci, de ce pare uneori mai ușor să credem un mit decât o realitate cu privire la schimbările climatice? „Psihologia umană este fascinantă. Miturile oferă adesea povești mai simple și este reconfortant să credem într-o versiune a realității care se simte mai puțin amenințătoare sau care se potrivește cu credințele noastre preexistente ori întărite de alții”, spune ecologul Cain Blythe.

În plus, „e tot mai greu să faci față avalanșei de informații și descoperiri disponibile”, observă geologul Florin Stoican, director la Oltenia de sub Munte, aspirant la statutul de Geoparc UNESCO.

Așadar, cum ne putem da seama ce este adevărat și ce nu în legătură cu schimbările climatice? „Cercetând și informându-te de la cei care studiază fenomenul. Cunoașterea ne ferește de minciună dar ne și învață să discernem faptele de opinii.

Unii dintre susținătorii teoriei că fenomenul de încălzire globală nu are și un puternic element antropic consideră că lipsa de precizie a estimărilor climatice este o dovadă în favoarea faptului că ea nu există sau că nu ține de oameni. Fals. Tocmai faptul că oamenii de știință descoperă lucruri noi și testează modele noi pe măsură ce datele sunt din ce în ce mai clare este o dovadă în plus a seriozității acordate acestui fenomen. 

Oamenii de știință și cei care cred în munca acestora nu vor avea niciodată doar certitudini, ci și întrebări. Și cu cât pui mai multe întrebări, cu atât afli mai multe, cu atât știi mai multe și cu atât ești mai imun la teorii conspiraționiste”, adaugă Florin Stoican.

Mitul 3: O creștere a temperaturii medii cu 1,5 grade Celsius atât de repede nu înseamnă mare lucru

O diferență de temperatură de puțin peste un grad Celsius nu pare prea mult pentru o persoană obișnuită. Dar sistemul climatic nu funcționează așa. E suficient să arunci o privire la fenomenele extreme desfășurate vara aceasta. Această creștere a temperaturii a intensificat deja vremea extremă în întreaga lume.

Furtunile, inundațiile și secetele provoacă an de an daune semnificative agriculturii, infrastructurii și comunităților umane. O creștere de 1,5 grade Celsius poate contribui la topirea accelerată a calotelor de gheață și la creșterea nivelului mării. Aceasta poate afecta orașele de coastă și insulele, punând în pericol milioane de oameni. Mai mult, schimbările climatice pot perturba lanțul agricol și accesul la apă potabilă, cu un impact direct asupra securității alimentare și a sănătății populației.

Nu în ultimul rând, creșterile de temperatură pot declanșa așa numitele feedback loops (bucle de retroacțiune) care pot accelera schimbările climatice, cum ar fi eliberarea de metan din permafrost sau diminuarea capacității oceanelor de a absorbi dioxid de carbon.

Mitul 4: Oamenii, animalele și plantele se pot adapta în timp util schimbărilor climatice

Adaptarea la condiții diferite de climă a fost un semn distinctiv al speciilor de succes de sute de milioane de ani. Dar există limite stricte cu privire la cât de repede – și în ce măsură – oamenii, plantele și animalele se pot adapta pentru a supraviețui.

Creșterea rapidă a temperaturilor de astăzi și modelele de precipitații în schimbare fac deja foarte dificilă adaptarea multor specii. Un raport din 2019 al IPCC privind biodiversitatea și lanțurile ecosistemice avertizează că un milion de specii de animale și plante sunt în pericol de dispariție, din cauza schimbărilor climatice și distrugerii habitatelor naturale. Situația naturii în Europa este și ea alarmantă. Peste 60% dintre solurile sale sunt într-o stare neadecvată, iar 81% dintre habitatele naturale au o condiție precară.

În vara lui 2023, Uniunea Europeană și-a consolidat politica de mediu prin adoptarea unei legi privind restaurarea naturii. Noile norme se extind dincolo de simpla măsură de conservarea a speciilor și ecosistemelor existente. Legea solicită celor 27 de membri ai UE să găsească modalități de a restaura mari suprafețe de păduri, zone umede și câmpii afectate, precum și râuri, lacuri și mări. Obiectivul general în următoarele decenii este refacerea a 30% din ecosistemele deteriorate în regiunea Uniunii Europene.

În plus nu e vorba numai de adaptarea unui organism la noua realitate climatică. Dacă temperaturile globale continuă să crească, adaptarea administrativă la schimbările climatice va deveni din ce în ce mai dificilă, în special pentru țările mai sărace. O insulă mică, de exemplu, poate deveni nelocuibilă din cauza creșterii nivelului mării și a lipsei apei potabile. În acest caz, locuitorii nu au altă opțiune decât să-și abandoneze casele.

Mitul 5: Dioxidul de carbon este natural și esențial pentru viață în orice pondere ar fi în atmosferă

Într-adevăr, plantele au nevoie de dioxid de carbon pentru a trăi. Plantele și pădurile îndepărtează și stochează cantități uriașe de dioxid de carbon din atmosferă în fiecare an.

Problema este că există doar o anumită cantitate de dioxid de carbon pe care o pot absorbi, iar această cantitate scade pe măsură ce tot mai multe păduri sunt defrișate în întreaga lume, în mare parte pentru a produce hrana necesară oamenilor.

Dioxidul de carbon în sine nu provoacă probleme. Face parte din ecosistemul natural global. Problema este cantitatea uriașă de CO2 produsă de oameni, care se adaugă celui deja produs, natural, în biosferă și care blochează și mai mult din energia termică a Soarelui trimisă către sol.

În concluzie, chiar și substanțele naturale pot deveni periculoase în unele situații. Oxigenul, de exemplu, este natural și omul are nevoie de el pentru a supraviețui, dar devine periculos pentru viață în concentrații prea mari.

În mod similar, dioxidul de carbon – împreună cu metanul, protoxidul de azot și alte gaze artificiale cu efect de seră – încălzește atmosfera într-o măsură periculoasă.