Povestea fraților din Târgu Jiu care s-au regăsit după 30 ani. Unul dintre ei a fost abandonat de mamă într-o gară
Regăsire ca în filme pentru doi frați din Târgu Jiu, despărțiți timp de 30 de ani, după ce unul dintre ei a fost abandonat de mamă pe peronul gării din oraș.
Fratele mai mare, acum student în Anglia, a cerut în urmă cu o lună ajutorul polițiștilor deși avea slabe speranțe că agenții vor reuși să dea de urma celuilalt. Marții, însă, cu emoții uriașe, cei doi frați s-au întâlnit pentru prima dată din copilărie.
Între cei doi frați este o diferență de numai un an. Povestea lor începe în 1992, când părinții au divorțat: băiatul cel mare a rămas cu tatăl, iar cel mic în grija mamei.
Doar că femeia, fără nicio remușcare l-a abandonat pe băiețelul de 2 ani pe peronul gării din Târgu Jiu.
Răducu Dincă, fratele cel mic: ”Eu prin 2014 am auzit un zvon din spusele părinților, din spusele celor de acolo de la Novaci au spus că am fost lăsat pe peronul de la gară și mai mult nu știu. Nici nu am vrut să aflu mai multe, gen că mi s-a părut că dacă m-au luat de pe peron”.
Reporter: Ai fost supărat pe familia ta naturală?
Răducu: Cine ar putea fi fericit?
În vara acestui an, la începutul lunii iulie, băiatul cel mare le-a trimis un e-mail polițiștilor din Gorj, și i-a rugat să-l ajute să-şi găsească fratele.
Robert Horvath, fratele cel mare: ”Foarte multe nu știam, evident, numele, data nașterii, care au fost schimbate anterior”.
Reporter: Câți ani aveați la despărțire?
Robert: 2-3 ani.
Pentru anchetatori au urmat o muncă dificilă. În 1992 doi copii au fost abandonați în gara din Târgu Jiu și ambii au primit apoi alte nume, şi alte Coduri Numerice Personale.
Lucian Zălog – director adjunct Direcția pentru Protecția Copilului Gorj: ”Doi copii, la date diferite, e drept, dar în 1992, au ajuns în leagănul de copii de la Târgul Cărbunești, cum era atunci. Ca o altă coincidență, erau de vârste aproximativ egale, singurul element care ne-a ajutat să lămurim această frumoasă poveste, putem spune azi, au fost semnele distinctive pe care copilul le avea pe tâmplă, pe mână și undeva în zona piciorului”.
Oana Vlăduț, purtător de cuvânt IPJ Gorj: ”În gara acesta ar fi fost preluat de un polițist în anul 1992. Colegii mei au încercat să ia legătura cu polițistul, însă din verificări au aflat că decedase. Mama copiilor a decedat și ea în 2007. Singura care ne putea oferi informații era bunica, însă inițial bunica s-a arătat reticientă în a relaționa cu polițiștii”.
În cele din urmă, munca polițiștilor a dat rezultate. Şi acum, cei doi frați s-au întâlnit la Târgu Jiu, împreună cu tatăl lor.
Eugen Horvath, tatăl băieților: ”Eu nu am vorbit cu ea de atunci nu am vorbit”.
Reporter: Dar ce v-au povestit?
Eugen Horvath: ”Nimic. Am întrebat unde este copilu și au zis că nu știu, primii ani mi-au spus că e la bunici la Novaci, la Cărbunești, pe la Călan mai aveau rude”.
Robert Horvath, fratele cel mare: ”Foarte multe de povestit, dar am povestit multe înainte, povestim în continuare”.
Reporter: Aveți planuri împreună?
Robert: ”Să păstrăm legătura și să fim mai apropiați”.
Cei doi frați locuiesc fiecare departe de România. Unul e student în domeniul medical în Anglia, iar celălalt - muncitor pe șantier în Germania. Marcați de întâlnirea de acum, cei doi promit să se întâlnească frecvent, ca să poată recupera timpul pierdut.
