„România eșuată”. Suntem departe de a fi un stat educat

Motive sunt multe, invers proporțional cu șansele de a mai reuși ceva în viață dacă baza înseamnă doar două, șase sau opt clase absolvite.

Școala nu mai reprezintă o prioritate pentru unele familii

Suntem departe de a fi un stat educat, iar programele derulate până acum în localitățile cu risc mare de abandon școlar nu funcționează. Grav este că renunță la școală nu doar copiii din familii extrem de sărace.

Pur și simplu, în multe gospodării, școala nu mai este demult o prioritate. Se duce multă muncă de convingere la poarta unei alte familii de la Ungheni.

Un asistent social de la primărie și diriginta unei foste eleve promit un viitor mai bun fetei care are deja un copil.

Mamele minore se numără printre elevii care renunță la studii

O fostă elevă e una din cele peste 10.000 de mame minore din România și cei veniți în vizită încearcă să o determine să revină la școală, chiar dacă are un copilaș de aproape doi ani.

Mama minoră locuiește cu părinții iubitului cu care are copil. Părinții ei au plecat în Italia, tatăl este arestat în Peninsulă, iar mama a declarat la primărie că o va lua la ea, anul viitor, așa că nu trebuie să mai meargă la școală.

Cum fata a rămas în sat, în grija unei bunici, a născut și a ajuns în casa noii ei familii. Una în care este un alt băiat care a renunțat la școală, frate cu iubitul ei.

Capul familiei promite și nu prea că va veni în următoarea săptămână să îi reînscrie pe ambii minori. Ar vrea totuși ca măcar băiatul să mai stea în bătătură să îl ajute să termine casa.

Pentru județul Iași sunt 82 de consilieri școlari arondați la tot atâtea școli de la oraș. Ei au intervenit anul trecut la doar 26 de unități de la țară, din totalul de 113, deși acolo e nevoie mai mare, pentru că 60% dintre elevii județului sunt în mediul rural.

Situația e cu atât mai dificilă când părinții sunt despărțiți, iar copilul e când la unul când la celălalt.

„Copilul nu mai vrea la școală”

În comuna Coarnele Caprei, unde majoritatea localnicilor sunt ciobani și crescători de vite, un băiat de 13 ani a fost de negăsit când l-au căutat directorul și dirigintele. Au mers la tatăl lui, după cum declară o mătușă.

Mătușa băiatului: „A venit, i-a zis: vin-o măcar să te văd la față, la școală. Le-a spus că copilul nu mai vrea la școală. E dus pe la mamă-sa”.

Doar că băiatul nu e de găsit nici la mama lui. Femeia spune că are doi copii cu cel de care s-a despărțit. Au custodie comună asupra copiilor, dar au decis să crească fiecare câte unul.

Băiatul cel mic, care lipsește de la școală, a rămas cu mama și ar fi fost înscris an de an, cât a locuit cu mama.

Lucrurile s-au schimbat când fiul a ajuns la gimnaziu. A vrut să se mute cu tatăl, după ce a aflat că acesta muncește temporar în agricultura din Italia și i-a găsit de lucru prin străinătate și fratelui copilului, când cel din urmă a ajuns la majorat.

Mamă: „L-am mai luat și eu la munca la Cotnari, la strâns de struguri, prin septembrie”.

Reporter: Păi și deci nu a mai mers la scoală.

Mamă: „Ce să îi fac dacă nu vrea la școală. A mai fost, a mai făcut treabă. La Cotnari a muncit”.

Reporter: Păi nu era școală?

Mamă: „Era școală, dar dacă nu se ducea la școală, măcar am zis că îl iau sub protecția mea. Cât l-am ținut sub mine a fost copil bun”.

Reporter: Păi cum să se mai ducă la școală dacă l-ați luat la muncă?

Mamă: „L-am luat la muncă dacă la școală nu vrea să se ducă. Ce să-i fac? Să îl las să umble aiurea, pe drum?”.

Mama susține că ar putea fi la o vecină care îi mai dă de mâncare.

Vecină: „A fost ieri, s-a îmbătat, era cam beat și a plecat”.

Reporter: Nu e copil?

Vecină: „13 ani are, dar el fumează de la 7 ani”. 

Reporter: Și era beat?

Vecină: „Mort era de beat, că mi-a furat mie sticla de vin”.

Părinții își retrag copiii de la școală pe fondul sărăciei

Potrivit WORLD VISION România, pe fondul sărăciei, unu din zece părinţi îşi retrage cel puţin un copil de la şcoală temporar sau definitiv ca să facă faţă cheltuielilor.

În zonele rurale vulnerabile este nevoie de programe after-school, de activități educative care să îl scoată pe copil din mediul de acasă, să îl țină cât mai mult peste zi alături de alți copiii, într-un cadru propice învățaturii.

Gelu Duminică, sociolog: „Trebuie să creezi contexte de învățare. Asta e știința modernă”.

Îngerul păzitor al copiilor sărmani 

La Budila, în județul Brașov, Caty Roos e voluntar și, de mulți ani, îngerul păzitor al copiilor sărmani pe care încearcă să îi salveze prin educație. Face zilnic cu ei ore remediale într-o sală mică, pusă la dispoziție de către primărie.

Caty Rooos, voluntar: „Unii nici nu știu ce e școala”.

Pe Caty o găsești zilnic prin comunitățile în care autoritățile nu ajung, în preajma copiilor murdari și flămânzi, dar dornici de comunicare.

Caty Rooos, voluntar: „Unii nici măcar nu au o masă acasă pe care să scrie, să mănânce”.

Caty Rooos ne prezintă două fetițe de 11 și 10 ani, prima fiind mătușa celeilalte. Le tot înscrie în fiecare an la școală, le-a ajutat cu rechizite și haine, le-a dat bani pentru construirea unei încăperi cu acoperiș, pentru că nici pe ăla nu îl avea familia numeroasă. Fetele tot nu au ajuns la școală.

În puzderia de copii neșcolarizați de la Budila sunt emoționante momentele în care Caty e nevoită să facă o selecție pentru clasele after-school.

Reporter: Sunt copii care sunt în afara sistemului.

Caty Rooos, voluntar: „Despre ei se spune că nu i-au înscris părinții. Mi se pare așa....Rolul lor ăsta ar fi fos, apoi școala, apoi autoritățile. Nu este permis să lași un copil pe lângă. Totul este superficial. Nu se colaborează”.