Economia din spatele filmelor. Se taie din scene ca să respecți bugetul. „Miami Bici 2” a costat peste 2 milioane de euro
Your browser doesn't support HTML5 video.
Miami Bici 2, cel mai scump film produs de Matei Dima, a costat peste 2 milioane de euro. Filmele de artă, care au alte rigori de producţie, costă şi ele între 1 şi 3 milioane de euro.
Aici, producătorii trebuie să strângă, de cele mai multe ori, bani din străinătate, deoarece cei de pe piaţa locală nu sunt suficienţi. Regizorul Tudor Giurgiu ne-a explicat cât de greu este să realizezi o scenă de acţiune într-un film românesc.
Suntem în Ucraina, la Fântâna Albă, cu regizorul Tudor Giurgiu. Ne-a permis să-l urmărim timp de două zile la filmările pentru următorul său lungmetraj.
- Le mai am și dintr-un unghi…
- Da,da,da.
- Al câtelea lung metraj este, la care lucrezi?
- Al șaselea
- Și cum se numește?
- Deocamdată "Pădurea de molizi".
- Este ce fel de film?
- E un hibrid, așa, între o poveste de ficțiune și documentar.
Este 1 aprilie, ziua în care comunitățile de români și ucrainieni din satele din jur s-au adunat să țină o slujbă și să comemoreze masacrul. Tudor documentează momentul și va folosi în film secvențe din viața reală pe care le va intercala cu două roluri care vor fi interpretate de Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț.
Paul Angelescu, corespondent PROTV: Ca regizor ești obișnuit să controlezi toți actorii dintr-un cadru. Astăzi e o situație în care nu controlezi aproape pe nimeni
Tudor Giurgiu, regizor și producător: „Aproape nimic”
Paul Angelescu: Cum este?
Tudor Giurgiu, regizor și producător: „Păi e haos, pentru că nu prea știi ce se întâmplă”.
A doua zi lucrurile revin sub control, trecem la partea de ficțiune. Și cum în cinema totul este posibil, în timp ce în viața reală influencerii devin actori , în filmul lui Tudor Giurgiu doi actori joacă rolul unor influenceri veniți la Fântâna Albă să facă un vlog despre istoria masacrului. Iar cameramanul profesionist filmează cu telefonul.
Tudor Giurgiu – regizor și producător: „Poți să filmezi filme cu telefonul, spre exemplu. Ceea ce când am început eu meseria asta, nu se putea. Filmam pe peliculă de 35 de milimetri. Ori acuma oricine poate să facă, și da, se pot face şi genuri hibrid. Trăim într-o vreme în care, practic, se poate orice”.
Tudor tocmai s-a întors dintr-un turneu european pentru "Libertate".
Andrei Gorzo, critic de film: „Da, eu cred că a fost cel mai bun film al lui Giurgiu.”
Este despre Revoluţia de la Sibiu, când o unitate de miliţie a devenit ţinta unui asalt violent care a degenerat într-o luptă între soldaţi, miliţieni, securişti şi civili. Scena de acțiune de la începutul filmului, care suprinde aceste lupte, este una dintre cele mai spectaculoase realizate de după revoluţie.
Tudor Giurgiu, regizor și producător: „Mă duc cu camera pe un coridor al unei secții de poliție , care de fapt era un liceu abandonat din sectorul 5, unde erau multe încăperi. Îmi doream să fie o mişcare cursivă (...) Trebuie să ai specialişti, mulți cascadori de la noi lucrează în străinătate, oameni care să fie pregătiți în efecte vizuale, în împușcături, secvențe de luptă, nu sunt! Adică astea stăm să le învăţăm…”
Paul Angelescu: Păi cum, că înainte de 90' îi aveam.
Tudor Giurgiu: „Păi îi aveam înainte de 90' , dar nu s-au mai făcut filmele astea”.
„Adică Mihai Viteazul, în zilele noastre ar fi imposibil de făcut” adaugă Andrei Gorzo.
Tudor Giurgiu: „Am filmat în 29 de zile ceva ce probabil trebuia filmat în 40…”
În Europa, inclusiv în România, funcționează două sisteme de finanțare. Unul pentru cinema-ul ca formă de divertisment, care se bazează pe vânzări de bilete sau plasare de produse. Celălalt pentru cinema-ul ca formă de artă, finanțat din fonduri cinematografice.
Fondul pentru filme gestionat de Centrul Cinematografiei a fost anul trecut de doar 15 milioane de euro. Anul trecut, cele 15 milioane de euro s-au împărțit între 95 de lung metraje, documentare, scurt metraje sau animații. Cel mai mare buget alocat unui singur film a fost de 565.000 de euro. Regizorii și producătorii care aplică pentru finanțare din bani publici trec prin multe furci caudine. Le sunt jurizate scenariile și sunt punctați în funcție de performanțele anterioare în marile festivaluri.
Ada Solmon – producător MICROfilm: „La proiectele pe care le-am făcut eu, cota CNC-ului rar depășește 35%-40% din bugetul filmelor pe care le fac eu”.
Fondul cinematografic al CNC se finanțează din publicitatea tv, biletele vandute de cinema-uri si o cota din abonamentele platformelor de streaming. Din 2020 trebuiau sa intre și 4% din încasarile statului din industria jocurilor de noroc. Câteva zeci de milioane in plus. Doar că la 4 ani de la adoptarea legii în parlament, Ministerul Finanțelor încă nu a elaborate normele. Ministerul spune că legea are probleme de natură tehnica. Așa ca n-a virat niciun ban.
Filmele românești selectate la marile festivaluri și care au pus România pe harta internațională a cinematografiei au inceput să aibă bugete între 1 și pâna la 3 milioane de euro. Doar o mică parte vin bani românești. Dupa ce câștigă concursurile din România, producătorii o iau de la capăt și înscriu filmele la concursuri similare din alte țări.
Restul vin mai mult din afară, din fonduri supranaționale. Filmele românești selectate la marile festivaluri și care au pus România pe harta internațională a cinematografiei au început să aibă bugete între 1 și până la 3 milioane de euro. Doar o mică parte din finanțări vin din bani românești. După ce câștigă concursurile din România, producătorii o iau de la capăt și înscriu filmele la concursuri similare din alte țări.
Ada Solomon – producător MICROfilm: „Anul trecut, am făcut un calcul, că am călătorit 154 de zile din an. O iei de la capăt cu un dosar, cu un partener, fondurile din Italia nu sunt la fel ca fondurile din Bulgaria. Cerinţele pe care le ai, cum faci, nu-i la fel în Luxemburg, Spania, cum găseşti economic calea cea mai viabilă şi creativ cea mai oportună pentru proiect. (...)
Acum se lansează în România weekendul ăsta în cinema-uri un film care se cheamă Horia, un road movie, şi el o coproducţie România, Serbia, Bulgaria… Nu s-ar fi putut face numai cu banii româneşti. Din Serbia partea de post-producţie, din Bulgaria tehnicieni la filmare”.
În continuare, filmele româneşti de autor sunt mai ieftine decât cele din alte ţări. Ada Solomon a produs în 2015 filmul romanesc „Aferim!”, câştigător la Berlin, şi lung metrajul german „Toni Erdman”, nominalizat la Oscar.
Ada Solomon – producător MICROfilm: „Două filme foarte diferite, foarte bune, cu un parcurs internațional remarcabil, ambele. Reușim să facem un film ca Aferim! cu 1,35 milioane de euro. Toni Erdman a costat aproape 5 milioane de euro. Toni Erdman s-a filmat în aproape 50 de zile de filmare. Aferim! s-a filmat în 23 de zile de filmare. Aferim! a fost gata în 9 luni de la filmare, în timp ce Toni Erdman a avut de la filmare aproape 2 ani până când a ieșit.”
Trecem şi la filmele comerciale. De multe ori ele nu lucrează după aceleași rigori ca cele de festival. De multe ori fac compromisuri la scenariu sau la filmări și conțin plasare de produse pentru a-și recupera mai ușor banii. „Teambuilding” a costat 800.000 de euro și a avut încasări de 4,7 milioane de euro. Cinematografele păstrează însă partea leului, iar echipa filmului primește o treime.
Alexandra Hash – producător: „Maximum de oameni care s-au dus la film e la „Avatar 2” , care e puțin peste „Teambuilding”, cu 1 milion și ceva de intrări. Știi câți bani poți să faci din 1 milion și ceva de intrări, și mai sus n-ai unde să te duci... Filmele americane au bugete de de zeci , chiar sute de milioane de euro, dar și încasări pe măsură, deoarece sunt distribuite pe tot globul. Cele românești se lovesc, în primul rând, de bariera limbii.”
Matei Dima– actor și producător: „Ne calibrăm cu un minim de 300.000 de intrări, ca să recuperăm banii măcar.”
Alexandra Hash- producător: „Dacă nu face 300.000, nu-l facem. Dacă face 300.000, e ok, hai să-l încercăm.”
Alex Coteț – scenarist: „Filmul meu, cum ai zis tu mai devreme, da, mă gândesc la 300.000 şi tu spui că vrei o urmărire de mașini. Și vreau și eu o urmărire de mașini. Ok, acum trebuie să vindem 350.000 de bilete. Aș mai vrea și o împuşcătură. Aoleu, trebuie să vindem 370.000 de bilete.(...)
Noi suntem acum în procesu de a tăia 10 pagini din scenariu, deși ne place tuturor. Venind toată lumea cu bani de acasă, am zis ce vreau, faliment, sau o poveste un pic mai proastă pentru că scârțâie la un moment dat, pentru că m-am pregătit tăind două zile de la filmare?”
Mai multe detalii, în VIDEO.