Micile afaceri de succes dezvoltate de români. Cum a ajuns un cuplu să vândă carne de struț peste hotare
„Sate de bine”, partea a II-a. Educația în natură! E principiul după care funcționează în Occident și mai ales în țările nordice învățământul.
Rețeta a fost pusă în practică pe dealurile din jurul Sibiului, a prins și are succes. În spatele acestei povești stau două doamne care au renunțat la zgomotul orașului și au pus pe picioare o altfel de grădiniță, în vârful unui deal. Pe vale, întâlnim un alt sibian, care a renunțat la un câștig considerabil în Franța și s-a întors acasă să facă bere.
Peste 60 de copii aleargă zilnic prin pădurile din jurul Sibielului. Așa prevede curicula grădiniței, ca totul să se întâmple în natură, într-o deplină liberate, în care copiii explorează, descoperă și învață să lucureze în echipă, un model preluat din Germania și țările nordice.
Oana Suciu este fondatoarea grădiniței. Acum mulți ani a accesat fonduri europene pentru înființarea unei firme la care a fost și acționar.
„Aveam o fază de mari căutări în care mi-am dat seama că ori devin alcoolică, ori îmi iau psiholog non-stop, ori mă mut la țară pentru că nu aveam viață, nu aveam nimic, pentru că intram în fabrică la 7 dimineața, intram la hotel, trăiam în același hotel, mâncăm aceleași 3 feluri vegetariene de 9 ani. Și din cele 43 opțiuni, am ales să ne mutăm la țară”, a spus Oana Suciu.
Și-a vândut acțiunile din firmă și a construit o casă de dimensiuni considerabile pe dealul Sibielului.
La o petrecere a cunoscut-o pe Liviana. Aveau fiecare câte doi copii mici și au hotărât să transforme casa în grădiniță. Liviana lucra în București. Acum și-a construit o casă lângă grădiniță.
„Așa trebuie să fie viața, nu în mășină, în București, dintr-un loc în altul și niște sâmbete pe care le împărțeam între mers la piață, dus copiii în parc, gătit ceva..lucrurile au alt ritm aici”, a spus Liviana.
„Am pornit de la 12 copii..ai noștri. Am avut un plan de afaceri în care spuneam că în 5 ani vom ajunge la 60 de copii. S-a întâmplat în 2 ani. Oamenii sunt deschiși la ideea de a ține copiii afară. Pentru că noi spunem că nu e vremea neprotrivită, ci felul în care sunt îmbrăcăți copiii. Adulții au probleme cu vremea rea. Pentru ei când plouă e foarte fain”, a mai spus Liviana.
La 60 de copii au 20 de angajați, fiecare grupă are cel puțin doi educatori, vorbitori de germană și engleză, care îi învață pe copii cum să se bucure și să supraviețuiască în natură. Au și biolog.
Totul se învârte în jurul învățării prin experimentare.
„Până la aproximativ 7-8 ani, părinții îi fersc de orice. Le preiau orice frutrare. Să avem grijă să nu se lovească, să nu li se întâmple nimic. Și vine vârsta aia magică de 8 ani, când avem senzația că a crescut și descoperim că nu e independent. Dar de ce nu știi să faci lcururi simple? Ceri de la ei. Să vadă ce înseamnă să încerci, și mai încerci încă o dată și mai încerci”, a adăugat Oana Suciu.
Mâncarea pentru copii este adusă de producătorii din zonă.
Familia Mihalache face agricultură pe 3 hectare de pământ la marginea Sibiului. Lucian a fost contabil dar s-a apucat de cultivat pământul.
Acum, în serele lui vin cei mai sofisticați bucătari și barmani din Sibiu pentru aprovizionare. Cultivă 15 soiuri de mentă.
Lucian a pus pe picioare un food hub, a adunat sub aceeași umbrelă mai mulți producători locali. A accesat fonduri europene și vrea să înființeze cu ei o cooperativă.
„Este magazinul micilor producători din jurul Sibiului. Un food hub, un magazin în care marfa se vinde direct de la producători...a dispărut intermediarul și există și o selecție a producătorilor pe criterii de calitate”, spune Lucian.
Tot pe fonduri europene a cumpărat și echipamente din care angajații săi scot bunătăți după rețete tradiționale, iar galantarul e plin cu marfă de la producători locali. La loc de cinste e carnea de struț.
Sebeș. O fermă de struți. 80 la sută din produsele de aici ajung la export.
Anca și Marius Farcașiu au pornit afacerea cu 3 struți în 2009. El avea o firma de transport, ea era contabilă.
„Urmăream o emisiune cu o fermă din Africa de Sud și am zis ce ar fi să începem și aici, în România. Nu știam absolut nimic, nu am avut studii de specialitate, a fost așa curiozitate nebună. Și așa am început. Aveam ceva bani strânși de la nuntă și stăteam în dubiu. Oare să mergem în concediu, în luna de miere, sau ne începem o afacere cu struți”, a mărturisit Anca Farcașiu.
„Băi, porumbei am avut, dar struți nu. Probabil n-o fi foarte greu fiind păsări. Am zis trimite câteva mailuri înainte, să vedem dacă cineva este interesat de carne de struț. Nu să mă trezesc că am struții și nu am ce face cu ei. Nu exagerez, din vreo 60 de mailuri, am primit înapoi de la 3-4 firme, câte tone le putem livra pe săptămână. Și în secunda aia, acolo am zis că vreau să ajung”, a explicat Marius Farcașiu.
Au ajuns la o cifră de afaceri de afaceri de un milion de euro pe an și livrează peste 30 de tone de carne.
Și-au construit abator, instalație pentru furaje și clocitoare. Ca să facă față cererii uriașe de peste graniță, vând puii de struți oamenilor din zonă și îi recuperează când sunt gata de tăiat.
„80-90 la sută din producția noastră merge pe export. În Germania, Franța, Belgia, Olanda. Carnea de struț este foarte sănătoasă, fier, puțin colesterol, minerale. De aceea este apreciată la export. Cred că la noi se mănâncă mult și prost. Pe extern merg pe mai puțin, dar sănătos. Nu consumă mult dar de calitate”, a mai spus acesta.
Săliște. Cosmin Soaiță a deschis aici o fabrică de bere în care muncește cât e ziua de lungă.
„Am zis să fac eu ceva, nu doar să mă uit la alții și să-mi dau cu părerea dacă fac sau nu bine un lucru. Să fac eu ceva”, a mărturisit Cosmin Soaița.
Are un doctorat la Sorbona în economie, a fost director într-o mare companie de ciment în Franța.
„Copiii fiind mici erau adaptabili, dar am zis că trebuie să nu uite de unde au plecat, pentru că fiul meu mai mare se prezenta: je m'apele Rareș, je vien de Romanie, pentru că în momentul în care spunea Rareș simțea nevoia să spună de unde e, că nu e Jean Pierre. Să vină aici să afle de unde sunt rădăcinile”, a mai povestit acesta.
A luat un spațiu care zăcea abandonat în mijlocul satului și a investit jumătate de milion de euro în cele mai noi echipamente de produs bere de pe piață.
„Nu am cumpărat mașini sau excursii scumpe. I-am investit. Și aici am investit tot ce avem noi ca familie, să creem ceva pentru generația următoare”, a mai spus Cosmin.
Bani mulți a investit și în scolirea singurului angajat.
Acum produce 10 mii de litri de bere pe lună. Nu vrea să intre în marile lanțuri de magazine pentru că ar însemna să modifice calitatea berii care este nefiltrată și nepasteurizată. La stand nu ar rezistă prea mult. Așa că o vinde în restaurantele din Sibiu și în magazinul lui Lucian Mihalache.
Pandemia l-a învățat pe Lucian să se adapteze, iar acum face și livrări.
Printre clienți sunt restaurantele și bucătării bine cotați din Sibiu.
„Noi lucrăm de mult cu el. Și cumva și ei s-au mulat după cum aveam noi nevoie. Asta e fain. Tot timpul vrem ceva, ei nu au oameni”, spune un chef.
Tarhonul produs de Lucian, apare în mai toate rețele chef-ului Daniel Joarza.
Daniel e școlit peste graniță. S-a întors acasă unde prepară mâncăruri după vechi rețete românești.
Astăzi, la loc de cinste este crema de mălai cu gălbiori și melci. După ce mâncarea e gata, totul se montează și capătă culoare cu verdețurile lui Lucian. În ultimii ani, datorită producătorilor și bucătarilor din zona, Sibiul a intrat pe lista punctelor de interes din gastronomia europeană.
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
StirilePROTV
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
 (11).webp)
