Sfântul Mina, ocrotitorul celor păgubiți, sărbătorit pe 11 noiembrie. De ce se numește și Ziua Tâlharilor

Credința în puterea miraculoasă a Sfântului Mina de a veni în ajutorul celor care au pierdut ceva sau au fost nedreptățiți atrage, an de an, mii de oameni la bisericile unde se păstrează fragmente din moaștele acestui sfânt.

În București, la Biserica „Sfântul Mina”, dar și în alte lăcașuri de cult, creștinii vin cu speranța că, prin rugăciune, vor recâștiga ceea ce au pierdut și vor găsi alinare pentru durerile lor.

Sfântul Mina s-a născut în Egipt, în apropiere de Memphis, într-o familie credincioasă, dar marcată de suferință. Rămas orfan de mic, și-a pierdut tatăl la vârsta de 11 ani, iar trei ani mai târziu și mama, rămas singur în fața încercărilor vieții. Deși orfan, destinul său a fost unul nobil, căci a fost binecuvântat cu o credință profundă și a trăit în perioada împăraților romani Dioclețian și Maximian, într-o vreme de persecuții intense asupra creștinilor.

Mina a intrat în armata imperială și a slujit o vreme în rândurile soldaților romani, dar, când Dioclețian a emis primul edict de persecuție împotriva creștinilor, a ales să-și părăsească statutul militar. La 23 februarie 303, când persecuțiile asupra creștinilor au început să fie aplicate cu brutalitate, Sfântul Mina a decis să se retragă în deșert, lăsând în urmă viața de soldat și îmbrățișând viața ascetică. În singurătatea pustiei, s-a dedicat rugăciunii și apropierii de Dumnezeu, fiind considerat un pustnic desăvârșit.

Citește și

Sfântul Dimitrie Basarabov - tradiții, superstiții și obiceiuri. Rugăciune către Sfântul Dimitrie cel Nou

În timpul retragerii sale, Mina a avut o viziune semnificativă în care Sfântul Macarie Egipteanul i-a transmis mesajul divin: „Ce cauți, Mina, de unul singur, între cer și pământ? Locul tău este printre oameni, ca aceștia să ia aminte la cuvintele și faptele tale.” Astfel, sfântul a înțeles că menirea sa era să răspândească învățăturile creștine și să fie un model de credință pentru ceilalți. În cele din urmă, Sfântul Mina a mărturisit deschis credința sa în Hristos și, fiind prins de soldați, a fost dus în fața prefectului Pyrrhus, unde a refuzat să renunțe la credință. Ca urmare, a fost martirizat prin chinuri cumplite, i-au fost tăiate mâinile și picioarele, iar în final i-au retezat capul.

Trupul Sfântului Mina a fost preluat de sora sa și, împreună cu câțiva soldați, i-au dus moaștele la Alexandria, unde au fost puse într-o biserică. În urma încetării persecuției creștinilor, un înger i-a apărut Patriarhului Atanasie al Alexandriei și i-a spus să ia trupul Sfântului Mina și să-l ducă în Deșertul de Vest. La marginea Lacului Mariut, la câțiva kilometri de Alexandria, cămila care ducea trupul sfântului s-a oprit brusc, fără să mai vrea să înainteze, iar cei prezenți au înțeles acest semn ca pe o indicație divină de a-l îngropa acolo.

Moaștele Sfântului Mina au rămas ascunse și necunoscute până când, printr-un miracol, locul mormântului său a devenit cunoscut. Un păstor din deșert a observat cum o oaie a fost vindecată de o boală gravă după ce s-a scăldat în apa unui izvor din apropierea locului unde fusese îngropat trupul Sfântului Mina. După această minune, mulți bolnavi au început să vină acolo pentru a se tămădui, iar faima locului s-a răspândit până la curtea imperială.

Fiica împăratului Constantin cel Mare, bolnavă de lepră, a fost și ea vindecată în acest loc, după care Sfântul Mina i s-a arătat în vis împăratului și i-a dezvăluit locul exact al mormântului său. Ca semn de mulțumire, împăratul a ridicat o biserică în acel loc și a așezat racla cu moaștele sfântului. Așa a luat naștere orașul Sfântului Mina, devenind unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj pentru creștinii din întreaga lume.

De-a lungul vremii, Sfântul Mina a săvârșit nenumărate minuni care l-au consacrat drept un ocrotitor al celor păgubiți și nedreptățiți. Una dintre cele mai cunoscute minuni ale sale este aceea în care a venit în ajutorul unui creștin gazduit într-o casă unde urma să fie jefuit și ucis. Proprietarul casei, știind că omul avea bani la el, l-a omorât în timpul nopții și i-a ascuns trupul. În timp ce ucigașul era cuprins de frică și îngrijorare, Sfântul Mina i s-a arătat în vis, sub forma unui soldat, și l-a întrebat unde se află străinul pe care îl găzduise. Cuprins de spaimă, gazda a mărturisit crima, iar sfântul a intrat în camera ascunsă, a găsit trupul creștinului și, rostind o rugăciune, l-a readus la viață.

De asemenea, o minune similară este relatată despre negustorul din Isauria, care și-a recuperat o pungă cu galbeni, mulțumită intervenției miraculoase a Sfântului Mina. Negustorul fusese ucis pe drumul către biserica Sfântului Mina, însă sfântul a dezvăluit identitatea criminalului și i-a returnat negustorului atât viața, cât și banii pierduți.

Alte minuni cunoscute includ izbăvirea unei femei de la păcat, salvarea unei slugi din mare și vindecarea unei femei mute. Aceste miracole sunt mărturii ale credinței și puterii Sfântului Mina, care nu a trecut niciodată cu vederea rugăciunile celor care s-au rugat cu credință.

Credincioșii care au pierdut ceva sau care sunt implicați într-o situație de nedreptate obișnuiesc să se roage la Sfântul Mina, cerându-i ajutor și ocrotire. Rugăciunea către Sfântul Mare Mucenic Mina este plină de încredere și speranță, în care omul se roagă pentru pagubele materiale și pentru sănătatea sufletului și trupului, cerând alinare și sprijin în momentele de necaz.

„O, Preasfinte și intru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, primitorule de rugăciuni și grabnic ajutătorule… Vezi, Sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu… Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea…” sunt cuvintele care deschid rugăciunea către Sfântul Mina, fiind un apel profund către ajutorul divin al sfântului, recunoscut de-a lungul veacurilor ca protectorul celor păgubiți și nedreptățiți.

Sfântul Mina este venerat atât de ortodocși, cât și de catolici. Ortodocșii îl sărbătoresc pe 11 noiembrie, în timp ce Biserica Coptă și alte biserici orientale îi dedică zile diferite, dar îl cinstesc cu aceeași evlavie.

În tradiția populară, ziua de prăznuire a Sfântului Mina mai este cunoscută ca Ziua Tâlharilor, deoarece sfântul este considerat ocrotitorul celor păgubiți, ajutând la prinderea hoților și la recuperarea pierderilor. Cei care se află în necaz obișnuiesc să facă donații la biserică pentru sărindare și acatiste. Însă cel mai important element pare a fi ritualul lumânărilor întoarse. Se consideră că doar lumânările sfințite din ceară curată, luate din biserică, sunt eficiente.

Unii credincioși folosesc 3, 33 sau chiar 40 de lumânări. În această zi, mulți țin post negru și citesc Acatistul Sfântului Mina. Lumânările sunt aprinse și apoi lipite de sfeșnice cu flacăra în jos, simbolizând o întoarcere a gândurilor dușmanilor și a pierderilor suferite. În unele regiuni, acest ritual este practicat timp de 40 de zile, astfel încât ultima zi să coincidă cu sărbătoarea sfântului. În prima zi se aprinde o lumânare, în a doua zi două, și așa mai departe, până la 40. Deși acest obicei poate părea mai apropiat de ritualuri păgâne sau vrăjitorești decât de credința creștină, mulți preoți acceptă practicarea lui.