Cum se clasifică vinurile. De la vinul alb, roșu sau roze la cel sec, demisec sau dulce

Galerie foto

Însă, indiferent de nivelul tău de cunoscător de vinuri, fie că ești un amator sau un expert, este foarte important să ai suficiente cunoștințe în domeniul vinurilor, să știi cum să le alegi pe cele potrivite și să știi și momentul în care să le cumperi. 

Clasificări ale vinului În funcție de culoare

Culoarea este o caracteristică distinctivă a vinului. De asemenea, ea descrie tipul de materie primă utilizată în proces. Cele mai comune culori ale vinurilor sunt: 

Roșu: multe vinuri sunt considerate roșii. Dar nu toate sunt literalmente roșii, deoarece culorile lor pot varia de la roșu aprins, roșu deschis, roșu închis și violet. 

Unele dintre cele mai populare tipuri de vinuri roșii includ Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz și Pinot Noir.

Vinuri albe: sunt, de asemenea, obținute din struguri, dar principala diferență este că sunt fermentate fără coaja boabelor de struguri, care aproape întotdeauna au o influență în culoarea mustului. 

Există patru nuanțe diferite de alb pe care le poți găsi la vinurile albe. Acestea sunt limpede, gălbui, galben-auriu-pai și apos. 

Nuanțele pe care le capătă aceste vinuri sunt cauzate, de obicei, de efectul butoaielor de lemn în care vinurile sunt lăsate la maturare.

Vinurile rosé: vinurile rosé își obțin culoarea roz de la boabele de struguri negri care sunt fermentate. 

Producătorii de vin rose includ strugurii cu suc în timpul procesului de fermentare, permițând sucului să devină roz.

În funcție de conținutul de zahăr rezidual

Diferite soiuri de struguri produc niveluri diferite de conținut de zahăr imediat după procesul de fermentare. Vinurile de acest tip se clasifică în trei tipuri de bază, care sunt: dulci, demisecuri și seci (n.r. dry în engleză care se traduce drept uscat).

Dulce: după cum sugerează și numele, vinurile dulci au un nivel ridicat de zahăr rezidual, iar aroma lor este dulce.

Demi-sec: aceste vinuri au un conținut de zahăr rezidual mai mic decât vinurile dulci, dar, de asemenea, sunt mai dulci decât vinurile seci.

Seci: vinurile seci au cel mai mic conținut de zahăr și au cea mai puternică aromă dintre cele trei tipuri.

În funcție de conținutul de dioxid de carbon

Vinurile pot fi clasificate ca fiind spumante sau liniștite. Acest lucru este determinat de prezența sau absența dioxidului de carbon, care face ca unele tipuri de vin să facă bule atunci când sticlele lor sunt deschise.

Vinuri spumante: sunt cele care produc bule. Șampania și Cava sunt cele mai cunoscute. Vinurile spumante trec printr-un proces complex de fermentare care implică zahăr și drojdie pentru a produce dioxid de carbon și, astfel, pentru a provoca bulele abundente.

Vinuri liniștite: nu conțin dioxid de carbon și nu produc bule.

După conținutul de alcool

Vinurile pot fi clasificate în vinuri ușoare, medii sau corpolente în funcție de cantitatea de alcool pe care o conțin. Aceasta este cea mai populară metodă de clasificare în rândul iubitorilor de vin.

Corpolente: au, în general, o cantitate mare de alcool și, de asemenea, un impact puternic asupra boltei palatine.

Cu o corpolență medie: Au un conținut de alcool mai mic decât omologii lor corpolenți, dar mai mult decât cei ușor corpolenți.

Cu corpolență ușoară: au cel mai mic conținut de alcool și nu au un impact prea mare în gură. Sunt potrivite pentru începători.

Vinuri în funcție de soiul de struguri

Există o cantitate imensă de tipuri de struguri în lume, iar în funcție de soiul acestuia se obțin diferite tipuri de vinuri.

Soiul Chardonnay este unul dintre cele mai utilizate în întreaga lume pentru producția de vinuri albe. În prezent, este cultivat în țări precum SUA și Spania.

Strugurele Merlot este un tip de strugure foarte răspândit la producerea vinului roșu, popular atât în Franța, cât și în Italia. Se combină perfect cu soiul Cabernet-Sauvignon și este foarte potrivit pentru producerea de vinuri tinere.

Cabernet-Sauvignon este probabil cel mai răspândit strugure francez și cel mai utilizat în multe dintre cele mai bune vinuri roșii din lume. Oferă o aciditate plăcută vinului și, de asemenea, se învechește extraordinar de bine în butoaie, din acest motiv, este utilizat pe scară largă în amestecuri (cupaje de soiuri), pentru a conferi vinurilor o mai mare structură și durabilitate.

Categorizarea vinului se realizează prin:

Vinul de recoltă: vinurile de recoltă se referă la un anumit an în care au fost recoltați strugurii și nu la anul în care a fost îmbuteliat vinul, așa cum oricine ar putea ușor să înțeleagă greșit.

No Vintage: Aceste vinuri sunt realizate din struguri din diferite recolte din ani diferiți.

Calitate: Regiunile văilor viticole din întreaga lume au făcut multe încercări de a folosi calitatea ca o categorisire a vinului, dar nu s-au adaptat niciodată cu adevărat, scrie olavin.

Regiune: Acesta este locul în care se cultivă strugurii și se produce vinul. Șampania este cultivată doar în regiunea Champagne din Franța, iar vinul de Porto este singurul vin cultivat într-o anumită vale din Portugalia. 

Unele vinuri sunt acum recunoscute pentru locația podgoriei, cum ar fi Willamette Valley, Napa Valley și Marlborough.

Există, de asemenea, o clasificare a vinurilor care depinde de ocaziile în care este consumat:

Vinurile de aperitiv: Vinuri cu ierburi sau condimente servite înainte de mese.

Vinuri de desert: vinuri dulci, în general fortificate.

Vinuri pop: vinuri dulci cu fructe, în general mai ieftine

Vinuri spumante: vinuri cu bule, precum șampania.

Vinul roșu

Vinul roșu este fermentat din struguri cu coajă. În general, cu cât pielea este scufundată mai mult timp, cu atât culoarea este mai închisă. 

Vinurile roșii tinere au, de obicei, o culoare roșu purpuriu intens sau roșu rubiniu. Pe măsură ce îmbătrânește, se înseninează până la un roșu granat sau roșu cărămiziu. 

În plus, culoarea vinurilor roșii este influențată și de soiuri, unele dintre acestea fiind întunecate și producând vinuri mai închise la culoare, cum ar fi Cabernet Sauvignon și Syrah.

Vinul alb

Vinurile albe pot fi produse atât din soiuri de struguri albi, cât și roșii. La fabricarea vinului alb, strugurii sunt presați pentru a îndepărta pielițele și semințele înainte de a fi fermentați.

Acest lucru împiedică extragerea pigmentului și a taninurilor din pielițe. Vinurile albe pot fi împărțite în nuanțe de galben pai, galben lămâie, galben auriu, chihlimbar și maro.

În general, vinurile obținute din soiuri precum Riesling și Pinot Gris prezintă un galben lămâie foarte deschis. 

Diferitele tehnici de fabricare a berii pot afecta, de asemenea, culoarea vinului. În cazul Chardonnay, vinul învechit în butoaie de stejar va prezenta o culoare aurie mai intensă. 

În schimb, vinurile Chardonnay care nu sunt învechite în butoaie de stejar au o culoare mai deschisă, de un galben lămâie deschis.

Vinul rose

Culoarea vinului roz se află între vinul roșu și vinul alb. Este obținut din soiuri de struguri roșii după o impregnare și o fermentare de scurtă durată. La fel ca în cazul vinului roșu, cu cât vinul roșu este impregnat mai mult timp, cu atât culoarea va fi mai închisă.

Culoarea sa, de la puțin adâncă la profundă, este pudră de cireșe, pudră de piersici, roșu bujor, roșu coral și roșu cireașă.

Ce sunt vinurile de origine controlată

În Franța, appellation d'origine contrôlée (AOC) este o etichetă care identifică un produs agricol ale cărui etape de producție și de prelucrare sunt realizate într-o arie geografică delimitată teritorial și cu ajutorul unui know-how recunoscut și tradițional. 

Specificitatea unui produs AOC este determinată de combinarea unui mediu fizic și biologic cu tehnici de producție consacrate, transmise în cadrul unei comunități, care, împreună, conferă produsului calitățile sale distinctive. 

Acești factori tehnici și geografici cruciali sunt stabiliți în standarde pentru fiecare produs, inclusiv pentru vinuri, brânzeturi și carne. 

Alte țări și Uniunea Europeană au sisteme de etichetare similare. Sistemul de denumiri de origine protejate (DOP și IGP) al Uniunii Europene a armonizat în prezent protecția tuturor indicațiilor geografice și înregistrarea acestora. 

Cu toate acestea, atunci când etichetează vinul, producătorii pot folosi în continuare mențiuni tradiționale recunoscute, cum ar fi AOC, și nu sunt obligați să afișeze logo-urile sau mențiunile DOP și IGP, mai ales în scopuri estetice.