Visul sau a fost sa conduca in orasul subteran. Cum arata viata omului prin fata caruia trec zilnic 600.000 de bucuresteni
Orasul de sub oras traieste la viteza maxima. Secundele fac diferenta intr-o lume care nu sta niciodata.
Metroul pare ca merge singur, iar timpul se masoara pe intervale de 'Atentie, se inchid usile'. Viata pare sa fie de fiecare data aceeasi, cu fete de oameni pe care le tii minte greu si multimi care nu obosesc.
De cata energie ai nevoie pentru a o lua in fiecare zi de la capat intr-o viata ca asta? De foarte, foarte multa. Mecanicul de metrou e singurul om care pare relaxat in agitatia de langa el. Oamenii intra si ies cu miile, arunca priviri dupa scaune si se strang langa bare. Nu sunt acolo decat pentru ca trebuie si asteapta sa vada din nou lumina.
'E o satisfactie foarte mare sa vezi pe cineva ca iese zambind din metrou, sa stiti!', spune conductorul de metrou Dan Trinca. Pentru el, Bucurestiul e o provocare in fiecare zi.
Visele de copii se pot implini in cel mai neasteptat mod posibil. "Cand eram mic, veneam cu parintii la metrou, vedeam trenurile si imi doream sa fiu eu cel care le conduce. Cand iti pui o dorinta de felul asta si se intampla intr-un fel sau altul, e normal sa te simti norocos. Cati mai pot spune la fel ca mine ca au inchis ochii atunci cand erau copii, si-au pus o dorinta, iar la maturitate s-au trezit facand ceea ce voiau? Foarte putini!"
Nebunia din jur nu-l oboseste. In munca lui nu exista plictiseala. Faptul ca cei de langa el par sa depinda direct de ceea ce face e o motivatie suficienta:
"Cand stii ca sunt atatia oameni care se bazeaza pe tine, nu poti sa-i dezamagesti. Trebuie sa te gandesti ca ceea ce faci e important pentru ei. Poti sa fii multumit doar daca vezi ca cei pe care ii ai cu tine in metrou sunt si ei la fel. Asta e o zi buna la munca: ziua in care alergi si stii ca ai pentru ce sa alergi".
Intunericul din galeriile de metrou pare sa fie organizat perfect. O intarziere oricat de mica a unui tren poate da insa totul peste cap. Zilnic, peste 600 000 de oameni circula cu metroul in Capitala. Mecanicii care ajuta Bucurestiul sa se miste sunt constienti ca fiecare ochi aruncat pe ceas inseamna presiune in plus. La secunda. Si ca greselile nu exista in meseria lor.
De unde energia pentru inca o zi in care toate detaliile astea iti revin aleatoriu in minte, indiferent ce faci? De la familie, din cafeaua pe care o bei pe fuga inainte sa iesi din casa si de la orele obligatorii de somn. :)
"O parte din energie ti-o iei de acasa, din familie. Trebuie sa si dormi bine, e foarte important. Pentru noi, cei de la metrou, e deja o obisnuinta sa ne culcam foarte devreme. Nu o privim ca pe o chestie extraordinara. Suntem uneori la munca de la ora 4 dimineata. Asta e munca noastra si ne respectam misiunea. Cafeaua ne-o bem acasa, inainte sa plecam, cand muncim nu avem timp", explica Dan Trinca.
In afara de pasiune pentru ceea ce face si de o alarma buna la telefon pentru trezirea de dimineata, un mecanic de metrou are nevoie si de rabdarea care le lipseste celor care urca in trenul lui.
"Oamenii iau in principal metroul la ore aglomerate ca sa ajunga la serviciu sau acasa, de aceea vrem si noi sa fim cat mai rapizi. Intelegem cand se mai uita cineva urat, dar se intampla rar. Pana la urma, nu am cunoscut pe nimeni care sa spuna ca a vazut un mecanic de metroul lenes. Noi vrem ce vor si cei pe care ii transportam. Nu e nimic mai important decat sa ajungi la capat de linie asa cum ti-ai propus, adica in siguranta maxima pentru cei din tren si pentru tine".
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
