O nouă cercetare arată însă că declinul anumitor mecanisme ale memoriei poate începe mult mai devreme, chiar în perioada de mijloc a vieții, scrie binghamton.edu.
Studiul realizat de cercetători de la Universitatea Binghamton oferă noi indicii despre modul în care îmbătrânirea influențează memoria și sugerează că vârsta mijlocie ar putea reprezenta un adevărat punct de cotitură pentru funcționarea creierului.
Memoria începe să dea semne de schimbare în jurul vârstei de 50 de ani
Cercetătorii au analizat aproximativ 60 de adulți cu vârste cuprinse între 18 și 74 de ani. Participanților li s-au prezentat imagini cu fețe asociate cu diferite obiecte și scene, iar după o pauză de cinci minute aceștia au fost supuși unui test de memorie.
În timpul testului, participanții trebuiau să identifice obiectul sau scena corectă asociată fiecărei fețe, în timp ce activitatea hipocampului era monitorizată cu ajutorul unui aparat RMN.
Rezultatele au scos la iveală o diferență importantă între adulții tineri și cei aflați la vârsta mijlocie.
„Observăm o scădere semnificativă a acurateței memoriei între grupa de vârstă 20-30 de ani și persoanele aflate în jurul vârstei de 50 de ani. Unele dintre aceste procese ale hipocampului încep deja să scadă la vârsta mijlocie”, a explicat Ian McDonough, profesor asociat de psihologie la Universitatea Binghamton și coautor al studiului.
Potrivit cercetătorului, această perioadă ar putea reprezenta un moment esențial în evoluția memoriei.
„Asta sugerează că perioada de mijloc a vieții reprezintă cu adevărat un punct de tranziție”, a precizat acesta.
Ce se întâmplă în creier atunci când formăm o amintire
Cercetătorii au urmărit mai ales modul în care informațiile sunt procesate în diferitele etape ale formării unei amintiri.
Procesul începe atunci când creierul înregistrează o informație nouă. La scurt timp după aceea, hipocampul reactivează amintirea, contribuind la stabilizarea ei. Ulterior, memoria este recuperată atunci când informația devine necesară.
Întrebarea studiului a fost dacă îmbătrânirea afectează continuitatea informației între aceste etape și, mai ales, dacă apar modificări înainte ca oamenii să ajungă la vârste înaintate.
Una dintre cele mai interesante observații a fost legată de tipul greșelilor făcute de participanții de vârstă mijlocie.
Aceștia își aminteau adesea că văzuseră o anumită imagine, însă nu reușeau să stabilească obiectul sau scena care fusese asociată corect cu fața respectivă.
Este un fenomen care seamănă cu senzația de familiaritate: creierul recunoaște informația, dar nu reușește să recupereze contextul exact în care a fost întâlnită.
„Devine dificil, pentru că acum toate aceste imagini de pe ecran, în timpul testului, par familiare. Știu că le-au mai văzut pe toate, dar acum trebuie să își amintească legătura specifică”, a declarat McDonough. „Iar aici, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, încep să apară cu adevărat aceste erori.”
Cea mai surprinzătoare descoperire
Cercetătorii se așteptau ca adulții mai în vârstă să prezinte o activitate mai redusă a hipocampului atunci când făceau greșeli de memorie.
Rezultatele au fost însă mai complicate. La adulții tineri, erorile de memorie erau asociate cu faptul că creierul nu reactiva suficient de bine tiparele originale ale amintirilor. În cazul participanților mai în vârstă, situația era aproape opusă: atunci când greșeau, hipocampul prezenta o reactivare puternică a acelor tipare.
Cu alte cuvinte, o activitate mai intensă a hipocampului nu însemna neapărat o memorie mai bună.
„Cu cât reactivează mai mult hipocampul într-un mod care corespunde procesului de codificare, cu atât este mai probabil să facă aceste erori de memorie. Așadar, în loc ca acel tipar de reactivare să fie asociat cu o memorie mai bună, el este asociat cu aceste erori”, a explicat McDonough.
Oamenii de știință nu știu încă de ce adulții mai în vârstă pot prezenta o reactivare puternică a hipocampului chiar în momentul în care fac greșeli de memorie.
Pentru a înțelege mecanismul, studiile viitoare ar putea analiza separat, la nivel individual, cele trei etape importante ale memoriei: codificarea, consolidarea și recuperarea.
Cercetătorii ar putea investiga, de asemenea, dacă stimularea cerebrală aplicată după procesul de învățare poate influența modul în care sunt consolidate și ulterior recuperate amintirile.
Vârsta mijlocie, o etapă ignorată prea mult timp
Pentru McDonough, una dintre concluziile importante ale studiului este că cercetarea asupra memoriei nu ar trebui să se concentreze aproape exclusiv pe comparația dintre adulții tineri și cei vârstnici.
„Acesta este unul dintre studiile care se adaugă unei liste tot mai mari de cercetări ce evidențiază faptul că perioada de mijloc a vieții este foarte importantă pentru funcționarea memoriei și nu ar trebui ignorată. Mult timp, majoritatea studiilor s-au concentrat pe compararea adulților tineri cu cei vârstnici”, a declarat cercetătorul.
El consideră că persoanele aflate la vârsta mijlocie ar trebui urmărite pe perioade mai lungi, pentru ca oamenii de știință să poată identifica mai exact momentul în care apar primele modificări și factorii care contribuie la acestea.
„Nu avem încă o înțelegere științifică suficient de bună a ceea ce se întâmplă la vârsta mijlocie, deoarece creierul nu își pierde funcțiile în mod uniform în această perioadă, unele regiuni degradându-se mai rapid decât altele”, a precizat McDonough. „Identificarea momentului în care apar aceste puncte de cotitură va fi importantă.”
Cercetarea sugerează astfel că modificările memoriei nu apar brusc la bătrânețe. Unele dintre mecanismele care susțin memoria pot începe să se schimbe încă din jurul vârstei mijlocii, ceea ce transformă această etapă a vieții într-o perioadă esențială pentru înțelegerea sănătății cognitive.
