Povestea investitorului care a creat cea mai mare staţiune de schi din Carpaţi

Acolo se află cea mai mare staţiune de schi din Carpaţi - Bukovel, iar povestea sa este impresionantă. Deşi ţara este dominată de sărăcie, corupţie şi birocraţie, câţiva investitori au reuşit totuşi să construiască un resort occidental: cu pârtii moderne, hoteluri şi restaurante prietenoase. Motive suficiente pentru că ai noştri să devină clienţii principali.

Cu 70 de kilometri de pârtii perfect întreţinute şi 25.000 de locuri de cazare, Bukovel este cea mai mare staţiune de schi din Europa de Est. Aproape jumătate dintre turiştii de aici sunt români.

Turist: "O mulţime de pârtii, oameni prietenoşi şi atmosfera grozavă."

Turist: "Am descoperit în urmă cu patru ani pârtiile astea, seamănă foarte mult cu cele din Austria, preţurile mai mici un pic şi drumul mai aproape de casă."

16 instalaţii pe cablu duc în vârful muntelui aproape 35.000 de oameni pe oră. Toate pârtiile de schi sunt legate între ele.

Turist: "Aproape orice hotel, orice restaurant are acces pe pârtie. De oriunde poţi să ajungi oriunde."

Cine e investitiorul care a creat cea mai mare stațiune de ski din Europa de Est

Cel care a pus bazele a ceea ce este acum Bukovel a fost Oleksander Șevchenko. Sătul să plece în afara ţării ca să schieze, ucraineanul a adunat mai mulţi investitori şi împreună cu ei a început să construiască. Terenul l-a concesionat de la stat pentru 150 de ani.

Șevchenko este un personaj discret în faţa căruia stau drepţi toţi angajaţii din Bukovel. Deşi susţine că s-a retras din politică, acum câţiva ani, a sprijinit cu bani şi resurse materiale mişcarea Euromaidan şi ulterior a organizat în Bukovel tabere pentru cei răniţi în timpul protestelor din Kiev.

Oleksander Șevchenko, investitor: "Probabil că în România nu aveţi încă nişte investitori aşa entuziaşti care să dea bani nu ca să îi recupereze înapoi, ci care să aibă răbdare şi să investească pentru ca să dezvolte zona. Aşa a fost aici. Oamenii au crezut că pot face ceva măreţ aici. Şi ce vedeţi acum nu e Bukovelul final. Vom avea peste 100 de kilometri de pârtie."

Ca să ajungeţi la Bukovel, o variantă este să treceţi prin vama Sighet. Este posibil ca vameşii ucraineni să vă ceară o atenţie, însă nu e singura problemă.

Suntem în drum spre Bukovel, se circulă destul de încet pentru că trebuie să fii foarte atent la gropile din asfalt. Cel puţin pe această porţiune drumul nu este prea bun.

Aproape toţi cei 100 de kilometri de la graniţa până în staţiune sunt plini de gropi, aşa că drumul durează două ore şi jumătate.

Indicatoarele sunt scrise numai cu litere chirilice, iar aplicaţiile GPS care să vă îndrume nu sunt o idee bună. Pentru că Ucraina nu este în Uniunea Europeană, internetul prin roaming costă 8 euro / mb.

Peisajul până la intrarea în Bukovel aduce aminte de perioadele de război. Peste tot patrulează soldaţi înarmaţi iar marginea drumului este delimitată cu sârmă ghimpată.

Amprenta rusească e puternic vizibilă. Spre exemplu, ce vedem aici, maşinile astea vechi, sunt microbuze care transporta călători.

Chiar dacă drumul spre Bukovel poate părea descurajator, odată ajunşi în staţiune, peisajul se schimbă complet. Bukovelul e ca o ţară în altă ţară, o perlă bine ascunsă în inima Carpaţilor.

Fără fonduri europene şi fără ajutor din partea statului, staţiunea a crescut rapid. În anul 2001 aici erau amenajate doar două părţii, iar acum numărul lor a crescut la 63.

Peste 1,5 milioane de euro, investiți în publicitate

Ca să atragă turişti, administratorii staţiunii investesc mult şi în reclamă. Un milion şi jumătate de euro se duc anual în publicitate.

Vladimir Iuziuk, director marketing stațiune: "Poţi să investeşti o grămadă de bani în publicitate, dar dacă oaspeţii tăi nu sunt fericiţi, nu te ajuta nici banii, nici marketingul. Şi de asta noi am înţeles că cel mai bun marketing sunt impresiile turiştilor. "

Pe părţii sunt restaurante şi apre-ski-uri cochete unde turiştii pot să îşi tragă sufletul.

Tania Kalichak, administrator centrul de informare Bukovel: "Asta e una dintre băuturile noastre tradiţionale. Se numeşte Khernovukha, are o tinctura de hrean şi e tare. E cea mai căutată de schiorii care vin de pe pârtie, beau o gură mică din asta şi se încălzesc instantaneu."

Centrele pentru închirierea echipamentului sunt dotate cu un soft, pentru eliminarea cozilor la ghişeu. Trebuie doar să tastezi ce greutate şi înălţime ai, iar schiurile şi clăparii te vor aştepta.

Skipass-ul pentru o zi costa în jur de 40 de euro, similar cu cel de la noi din ţară. Preţul este acum cu 20% mai mare decât în anii trecuţi pentru că grivna, moneda ucraineană, s-a întărit în ultima vreme.

Articol recomandat de sport.ro

Tricolorul făcut praf după Georgia – România: „Grav, urât, e rău că vedem așa ceva la națională!“