Istoria satelor săsești din Sibiu, care au devenit ”magnet” pentru turiști
Satele săseşti din Transilvania sunt mereu o atracţie pentru cei dornici să le descopere poveştile, localnicii şi gastronomia. Comuna Apoldu din judeţul Sibiu, de pildă, atrage nenumăraţi turişti, cu istoria ei.
Aşezarea veche de peste 800 de ani a primit în secolul 18 mai mulți austrieci, vorbitori de germană. Urmașii lor trăiesc și acum în bună pace cu românii.
În comuna Apoldu de Sus, situată la 40 de kilometri de Sibiu, există un muzeu plin de istoria ”landler”-ilor. Așa sunt numiți austriecii luterani, vorbitori de limba germană.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Strămoșii lor au refuzat, începând cu anul 1734, să treacă la religia catolică impusă de imperiul habsburgic și au fost deportați în satele din Transilvania. În prezent, 30 de moștenitori mai trăiesc aici, iar turiștii vin să le afle povestea.
Maria: "Puneau rufele înăuntru și cenușă și turna apă fierbinte. Și se scurgea înăuntru și se făcea din cenușă leșia. Se înmuiau hainele, care erau făcute din asta, pânză. De casă. Și după le clatea bine și le bătea să se stoarcă."
Austriecii au trăit în armonie cu sașii din zonă, deși aveau dialecte diferite.
Localnică: "Satele noastre sunt minunate. Deși sașii au plecat, se străduiesc mulți dintre români să recupereze baza materială și să le reînvie."
Cristian Cismaru, organizator eveniment: "Jumătate din populație era săsească, iar din 1734, de când Maria Tereza și-a trimis supușii din zona Saltzkamergut în Transilvania, există și o comunitate de landleri. Sunt 2 comunități diferite, plus românii care fac parte din sat și atunci în bucătărie găsești foarte des alăturarea asta de dulce și sărat, influența bucătăriei austriece și germană și românești."
Așadar, localnicii îi întâmpină pe oaspeți și cu o istorie culinară bogată.
Feloftea Domnar, bucătăreasă: "Îi așteptăm pe oaspeți cu pâine caldă făcută pe vatra, unt de casă, biluțe de brânză, șuncă, slăninuță afumată, cas proaspăt, urdă proaspătă, urdă, slănină, tartă cu spanac, aici e o cremă de brânză, caș, jambon, zacuscă, tartă cu ciuperci și cu spanac și cu brânză."
Turist: "E un concept foarte frumos și ne bucurăm că se descoperă satele vechi și tradiția veche."
Într-o veche gospodărie săsească, transformată în pensiune, se organizează frecvent un prânz gătit de femeile din sat. Vechea șură este acum un salon primitor, cu o masă îmbelșugată.
Turistă: "Am mâncat din toate produsele expuse aici, zacuscă, brânză, slăninuță, ceapă, mâncarea tradițională foarte bună. Chiar aș vrea să fac cunoscută asta printre prietenii mei și să revenim."
Turist: "Am mâncat cu plăcere tocăniță de hribi, supa de vin era cunoscută, am mâncat și mi-a plăcut."
O parte din fondurile strânse din aceste tururi ajută diverse proiecte locale.
