O viata inceputa pe strada. Cinci copii dorm in fiecare noapte, impreuna cu mamele lor, la azil
Azilul de noapte pentru persoanele fara adapost din Timisoara pare neincapator de cateva zile. Condamnati sa isi traiasca primele luni ale vietii fara o casa, chiar si copiii nou-nascuti sunt adusi aici de mamele care nu le pot oferi ceva mai bun.
Madalin-Gabriel are 8 luni, iar azilul de noapte inseamna pentru el “acasa”. O casa in care lipseste patutul, o baie calda sau intimitatea unei familii. Este insa singurul acoperis sub care a trait si s-a jucat. Parintii lui Madalin, Viorica si Aurelian, traiesc in acelasi azil de aproape un an. Au locuit cu familia barbatului la Becicherecu Mic, insa din pricina unor probleme familiare au decis sa plece de acolo. Acum, el munceste cu ziua, unde isi gaseste, pentru a reusi sa cumpere strictul necesar pentru sotie si cei trei copii.
Chiar daca in conditii normale acesta este un spatiu in care oamenii fara adapost pot locui doar pe durata noptii, copiii pot sta aici toata ziua, insotiti de unul dintre parinti.
Cu o capacitate de 80 de locuri, azilul isi deschide portile pentru aproape 140 de persoane seara de seara. Oamenii nevoiasi vin doar ca sa scape de gerul de afara si dorm cum pot. Pe scaune, pe mese, pe saltele sau direct pe podea.
Etichete: timisoara,
