"Ziua in care am murit". Povestea de film a alpinistului care a supravietuit pe Everest: a ramas desfigurat si fara maini
Pe 10 mai 1996, 12 alpinisti au murit intr-o furtuna cumplita petrecuta pe Muntele Everest. Evenimentul este considerat drept una dintre cele mai mari catastrofe petrecute in munti vreodata.
Tragedia este sursa de inspiratie pentru filmul "Everest", cu Jake Gyllenhaal, iar unul dintre supravietuitori a marturisit ce s-a intamplat in realitate.
In 1996, o expeditie ambitioasa s-a transformat intr-una dintre cele mai mari tragedii. O furtuna de proportii a luat viata a 12 exploratori, in timp ce incercau sa escaladeze cel mai inalt munte din lume.
Desi tragedia din 1996 a fost eclipsata de atunci de alte drame, ea a marcat inceputul primelor intrebari asupra riscurilor subestimate uneori ale alpinismului, in momentul in care acest sport incepea sa devina popular.
Evenimentele au fost readuse in atentie de un nou film de succes la Hollywood, "Everest", cu Jake Gyllenhaal, Josh Brolin sau Jason Clarke in rolurile principale, si regizat de Baltasar Kormakur. Josh Brolin este actorul care il joaca in film.
Insa, au exista si supravietuitori, iar unul dintre ei este doctorul american Beck Weathers, care a supravietuit in mod miraculos, dar a ramas insemnat pe viata. Pentru el, “aceea este ziua in care am murit”.
Intr-un interviu acordat publicatiei Daily Mail, Beck Weathers a dezvaluit clipele de groaza prin care a trecut. Desi a supravietuit, a ramas desfigurat din cauza degeraturilor si si-a pierdut mainile, pana la incheietura.
New life for Dallas doctor Beck Weathers came from near-death on Mount Everest http://t.co/FYK4fwLofr pic.twitter.com/qLsx5xWnt4
— Dallas Morning News (@dallasnews) September 17, 2015
"Pe 10 mai 1996, eram in "zona mortii", pe Muntele Everest si imi aduc aminte ca muream. Frigul ma anesteziase si simteam cum imi pierd cunostinta. A doua zi, cand a rasarit soarele, m-am intors din morti si am deschis ochii. Acesta este un mister pe care nu-l voi intelege niciodata. Aveam mainile inghetate, nu puteam sa deschid ochii, eram aproape orb, picioarele nu mi le mai simteam si nu mai mancasem de trei zile si nici apa nu mai aveam de doua zile. Ma rugam sa se intample ceva, voiam un semn divin, dar incet, incet, mi-am dat seama ca nu voi scapa cu viata din asta. In timp ce se apropia seara, ma resemnasem, si tot ce mai puteam sa fac era sa ingenunchez si sa astept sa mor" a povestit barbatul despre experienta la limita dintre viata si moarte pe care a trait-o Beck Weathers.
Americanul a mai povestit ca alpinismul l-a salvat, in urma cu multi ani, dintr-o depresie cumplita. "Emotional, mi-am abandonat familia, dar sunt norocos ca ei nu m-au abandonat pe mine" a povesit acesta.
Follow our live Periscope broadcast here today at 11 AM w/ our pathologist & #Everest survivor Dr. Beck Weathers. pic.twitter.com/njnX7tBZ0i
— MedicalCityHospital (@MedCityHospital) September 17, 2015
Beck Weathers avea 49 de ani cand a avut loc expeditia nefasta de pe Everest, pe care o vedea ca pe o experienta ce ii testeaza limitele. Si, din nefericire, asa a si fost.
"Dupa o escaladare obositoare si grea, am ajuns la "Zona Mortii", asa cum se numeste pentru ca este o altitudine de peste 7000 de metri, unde nu exista suficient oxigen. Dupa inaltimea asta, muntele te ucide. Eram impartiti in patru grupuri mici. Trei oameni din grupul meu au abandonat si s-au intors la tabara, jos. Ar fi trebuit sa ma duc si eu cu ei. Rob, ghidul, era cu mine si voia sa urce , dar eu nu mai vedeam bine, mi-a zis sa ma opresc si daca in jumatate de ora nu imi revin, sa il astept. Cand am vazut ca nu mai vine, am inceput sa ma tem.”
Beck a ramas singur, aproape de varful muntelui Everest. Cand si-a dat seama ca ceva nu este in regula, era deja prea tarziu. Asteptase prea mult in zapada si deja incepea sa faca hipotermie.
Cand a inceput furtuna, exploratorii erau deja slabiti si abia mai rezistau conditiilor ingrozitoare de pe munte. “Cand m-au gasit o parte dintre alpinisti, eram aproape inghetat, pielea de pe brat inghetase si aveam ochii dilatati. Mi-au spus, mai tarziu, ca n-au vazut un om mai aproape de moarte ca mine. Asa ca au decis sa ma lase acolo, pe mine si pe Yasuko, o alpinista care abia mai respira. Nu au crezut ca mai am sanse de supravietuire”.
Nimeni nu a crezut ca Beck mai poate supravietui: intrase in hipotermie, era degerat la fata si la membre. Colegii lui, care au reusit sa supravietuiasca, au sunat-o pe sotia lui sa o anunte ca Beck a murit, inghitit de o furtuna catastrofala in timp ce incerca sa escaladeze varful Everestului.
Insa, americanul spune ca in acele clipe, in care era la un pas de moarta, a avut o epifanie, care i-a schimbat destinul cu totul. “Dupa ce m-au lasat acolo si eram deja considerat mort, in acea dupa-amiaza, s-a intamplat un miracol. Am deschis ochii si am vazut o imagine cu familia. Si atunci, mi-am dat seama ca daca nu ma ridic si nu ma lupt, desi nu imi simteam picioarele, voi muri. Imaginea familiei mele m-a salvat, m-a ambitionat”.
Culmea, alpinistul a fost gasit de un alt explorator, din alt grup, care l-a dus la tabara, l-a ingrijit si l-a pus in cort. Insa, ceilalti i-au dat sanse minime, spunand ca va muri. In final, Beck a fost salvat dupa ce au ajuns elicopterele de salvare, care i-au transporat imediat la spital pe toti alpinsitii gasit in tabere.
Acum, la 68 de ani, Beck inca traieste in umbra acelei experiente care i-a schimbat viata. A vazut filmul “Everest” si spune ca l-a marcat profund si l-a dat peste cap emotional. Culmea, acesta spune ca desi practic, “a murit si a reinviat” in acele zile cumplite, ar face-o din nou, desi stie ce se intampla.
In urma tragediei, Beck a ramas fara maini, din cauza degeraturilor. “Palmele mele au disparut, mi-au degerat mainile pana la incheieturi. Nasul mi-a cazut, degetul mare a cazut si el, iar o parte din arcada s-a rupt. In urmatorul an, am trecut prin 11 operatii pentru a-mi reface fata si mainile. Acum am un nas cu piele de pe frunte, eram desfigurat cand am ajuns acasa”.
Cu toate ca a trecut prin cea mai groaznica experienta, Beck isi pastreaza optimismul si pofta de viata si spune ca e un miracol cum a supravietuit imposibilului.
Etichete: degeraturi, Everest, expeditie, tragedie,
