Partea nevazuta a Lunii. Cercetatorii au deslusit un mister care ii macina de peste 60 de ani
Timp de zeci de ani oamenii de stiinta au incercat sa inteleaga de ce partea nevazuta a lunii este atat de diferita de cea pe care o putem vedea de pe Pamant, iar acum se pare ca au aflat raspunsul.
"A fost extrem de surprins sa constat, copil fiind, cat de diferita este partea nevazuta a Lunii, prima data cand am vazut o macheta a corpului ceresc", isi aminteste Jason Wright, asistent de astrofizica la Universitatea de stat din Pennsylvania.
"Erau numai munti si cratere. Dar unde erau marile? Se pare ca acesta a ramas un mister nedezlegat din anii '50", spune el.
Marile selenare sunt campii uriase aparute in urma cu sute de milioane de ani, datorita activitatii vulcanice. De pe Pamant, ele apar ca niste pete uriase pe suprafata Lunii, noteaza huffingtonpost.com, citat de Mediafax.
In timp ce partea vizibila a Lunii este aproape plina de aceste pete, partea nevazuta - observata pentru prima data in imaginile captate de sonda sovietica Luna 3, in 1959 - prezinta doar cateva pete.
Care este motivul?
Cercetatorii Universitatii din Pennsylvania sustin teoria potrivit careia lipsa marilor pe partea nevazuta a Lunii este legata de diferenta de grosime a invelisului selenar: partea nevazuta a Lunii are un invelis mult mai gros fata de partea pe care o vedem noi.
Desi teoriile privind formarea Lunii difera, majoritatea oamenilor de stiinta considera ca Luna s-a format in urma coliziunii dintre Pamant si un corp ceresc de dimensiuni considerabile, in urma cu 4,5 miliarde de ani.
In urma impactului, atat Pamantul, cat si satelitul format astfel erau extrem de fierbinti. Partea dinspre Pamant s-a racit mai lent din cauza caldurii puternice terestre. Partea care nu a fost expusa acestui proces s-a racit mult mai repede, formand un invelis mai gros dintr-un amestec de aluminiu si calciu, potrivit noii teorii. Cand magma lunara s-a revarsat, creand marile selenare, partea nevazuta a Lunii, avand un invelis mai gros, a fost mai putin afectata de acest proces.
In concluzie, acest invelis mai gros - si efectul ce consta in lipsa marilor - explica motivul pentru care cele doua jumatati ale Lunii sunt atat de diferite.
