Misterul viselor ar fi fost rezolvat. De ce visăm și cum ne influențează viața
De-a lungul istoriei omenirii, indivizii s-au întrebat dacă visele au un scop. Oamenii de ştiinţă moderni sunt şi ei fascinaţi de această întrebare.
Pentru o lungă perioadă de timp, ştiinţa viselor a oscilat între cercetarea marginală şi cea generală.
Dar modelele creative de studiu şi noile tehnologii o transformă într-o nişă de cercetare interesantă şi serioasă. Iată patru descoperiri recente care ar putea deschide calea către o mai bună înţelegere a visării.
Visele lucide sunt experienţe în care persoana devine conştientă că se află într-un vis şi poate să interacţioneze cu lumea visului.
În 2021, un studiu internaţional a arătat că este posibilă comunicarea bidirecţională între un visător lucid şi un cercetător din laborator.
În 2024, un alt studiu s-a bazat pe acest lucru, antrenând visătorii lucizi să controleze o maşină virtuală din somn, în vis.
Cei 12 participanţi la experiment au executat mici mişcări musculare, care au trimis un semnal către un computer pentru a face vehiculul virtual să înainteze sau să vireze. Persoanei care visa i se trimiteau înapoi semnale care îl informau cu privire la obstacolele pe care trebuia să încerce să le evite. Unii puteau mişca bine maşina, dar alţii, indiferent cât de mult încercau, nu puteau.
Deşi fascinantă, comentează Anthony Bloxham, lector în psihologie la Universitatea Nottingham Trent într-un articol publicat recent în The Conversation, nu se ştie încă cum ar putea fi utilizată o astfel de tehnologie în viaţa de zi cu zi. Iar eşantionul mic al acestui studiu, în parte din cauza rarităţii visătorilor lucizi calificaţi, limitează concluziile pe care oamenii de ştiinţă le pot trage.
Cu toate acestea, constatările sugerează că ar putea fi posibil (cel puţin cu exerciţiu) ca unii oameni să ia decizii în stare de vis şi să le comunice lumii exterioare.
De ce visăm?
Mark Blagrove, cercetător în domeniul somnului şi al viselor de la Universitatea Swansea, crede că visele au fost create pentru a fi împărtăşite social şi au evoluat la oameni pentru a spori inteligenţa emoţională şi empatia.
Din 2016, Blagrove colaborează cu artista Julia Lockheart în cadrul unui grup de discuţii şi ilustraţii despre vise. Un membru al publicului este invitat să împărtăşească un vis recent. Blagrove conduce discuţia, în timp ce Lockheart schiţează o interpretare a visului pe baza cărţii lui Sigmund Freud „Interpretarea viselor”.
Lucrarea sa de cercetare din 2019 a arătat că discutarea unui vis în acest mod poate duce la creşterea empatiei între cel care împărtăşeşte visul şi ascultători. Blagrove susţine că acest lucru ar fi putut fi valoros în vechime pentru supravieţuire, prin formarea unor conexiuni semnificative cu ceilalţi.
În ultimii ani au început să apară şi alte teorii cu privire la motivele pentru care visăm, iar unele dintre acestea au fost discutate în cadrul unui panel în iunie 2024 la conferinţa anuală a Asociaţiei Internaţionale pentru Studiul Viselor (IASD). De exemplu, teoria cunoaşterii încorporate sugerează că visele ne pot pregăti pentru acţiunile cognitive din viaţa obişnuită – din starea de veghe.
Această teorie nu a fost încă testată, dar arată un interes ştiinţific în creştere pentru scopul adaptiv al viselor.
Informaţii din serii mai lungi de vise
Michael Schredl de la Universitatea Mannheim din Germania este, fără îndoială, cel mai prolific cercetător al viselor din prezent, după ce a publicat sute de articole şi cărţi de la începutul carierei sale în anii 1990. El ţine un jurnal al viselor încă de la începutul anilor 1980. La conferinţa IASD, el a ţinut o prelegere în care a analizat peste 12.000 dintre visele sale.
În general, modelele păreau să susţină ipoteza continuităţii viselor – conform căreia visele noastre sunt influenţate de evenimentele şi preocupările care se petrec în viaţa noastră de zi cu zi, în starea de veghe.
Schredl crede că este unul dintre primii oameni care au analizat tiparele meteorologice în vise. El a observat o scădere constantă de-a lungul anilor a numărului de gheaţă, zăpadă şi grindină în visele sale. În mod interesant, acest lucru a fost similar cu scăderea numărului documentat de „zile cu gheaţă” (zile în care temperatura a fost sub 0°C timp de 24 de ore) în Germania, de când el ţine un jurnal al viselor. El a glumit spunând că, probabil, efectele încălzirii globale apar şi în vise, dar acest lucru ar putea fi influenţat şi de preocupările din starea de veghe cu privire la astfel de lucruri.
Un alt model interesant a fost referirea la bani în vise. Când marca germană era moneda predominantă, aceasta apărea ocazional în visele sale de-a lungul anilor, dar când moneda germană a trecut la euro în 2002, numărul de referinţe la marca germană a fost înlocuit de referinţe la euro.
Astfel de serii lungi de vise sunt rare, dar ele ne pot arăta cât de strâns legat este conţinutul viselor de viaţa noastră de zi cu zi.
Amintirea viselor
Unii oameni îşi amintesc mai bine visele decât alţii, rememorându-şi visele mai frecvent şi mai detaliat. Mult timp, cercetătorii au încercat să determine motivele şi mecanismele acestei diferenţe.
Ei au analizat factori precum personalitatea şi atitudinea faţă de vise, capacitatea generală de memorare şi micile semnale fiziologice care au loc în timpul anumitor etape ale somnului.
Până în prezent, unul dintre cei mai constanţi predictori ai amintirii mai frecvente a viselor a fost o atitudine pozitivă faţă de vise; dacă un individ crede că visele sunt importante, probabil că este mai motivat să încerce să şi le amintească mai des.
În 2022, cercetătoarea franceză Salomé Blain şi colegii săi au investigat rolul atenţiei în reamintirea viselor, o abilitate cognitivă care este strâns legată de memorie.
Deşi capacitatea participanţilor lor de a-şi aminti visele nu părea legată de memoria de lucru – care reţine temporar informaţii pentru utilizare imediată – participanţii cu o capacitate scăzută de a-şi aminti visele erau mai buni la ignorarea stimulilor care distrag atenţia şi viceversa.
Aceştia au comparat participanţii cu nivel scăzut şi ridicat de rememorare a viselor în ceea ce priveşte capacitatea lor de a distinge dacă două melodii (care erau ambele redate în aceeaşi ureche) erau diferite, în timp ce o melodie care le distrăgea atenţia era redată în urechea opusă.
Acest lucru sugerează că persoanele care sunt bune la rememorarea viselor pot fi mai slabe la filtrarea informaţiilor irelevante şi care distrag atenţia, prin urmare acestea pot observa mai mult din ceea ce se întâmplă în mintea lor în timp ce dorm.
Cu toate acestea, amintirea viselor este o abilitate care se poate învăţa. De exemplu, ţinerea unui jurnal al viselor poate îmbunătăţi semnificativ amintirea viselor, în special pentru persoanele care au o memorie scurtă a viselor.
