Descoperire fascinantă, veche de peste 7.000 de ani. Ce relevă despre strămoșii noștri
Un dig antic construit cu mii de ani în urmă de-a lungul coastei Mării Mediterane la finalul unei glaciaţiuni este cea mai veche dovadă a faptului că civilizaţiile trecute încercau să se apere împotriva creşterii nivelului mărilor.
Zidul, cu o lungime de 100 de metri, ridicat cu 7.000 de ani în urmă şi construit din bolovani pe teritoriul de astăzi al Israelului, a reprezentat o încercare timpurie a locuitorilor de a contracara pericolele schimbărilor climatice.
În acest caz, eforturile au fost în zadar. Satul neolitic a fost distrus de apele mării care au crescut în urma topirii gheţii la sfârşitul ultimei ere glaciare. În zilele noastre, ţărmul este situat la o altitudine mai mare, iar cercetarea a fost realizată subacvatic.
Din zidul neolitic s-au mai păstrat doar câţiva bolovani, transportaţi de vechii locuitori din albia unui râu situat la peste un kilometru distanţă şi plasaţi pe subsolul marin într-o configuraţie care servea la apărarea regiunii de coastă.
„Schimbările climatice erau percepute de oameni pe parcursul mai multor secole din durata de viaţă a unei aşezări", a precizat arheologul marin Ehud Galili, de la Universitatea din Haifa.
„În cele din urmă, oamenii au fost nevoiţi să răspundă la creşterea anuală a nivelului mării prin construcţia unui zid de protecţie a zonei de coastă similar celor construite în diverse regiuni ale globului în prezent", a mai spus acesta.
Coastele Israelului au fost locuite de o mulţime de civilizaţii de-a lungul mileniilor, iar rămăşiţele a multor dintre acestea se află acum sub ape. Arheologii marini au descoperit nenumărate comori, printre care epave, porturi şi locuinţe.
Cercetarea a fost condusă de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Haifa, Universitatea Flinders din Australia, Autoritatea Israeliană pentru Antichităţi şi Universitatea Ebraică din Ierusalim. Studiul a fost publicat în revista PLOS ONE.
Potrivit cercetătorilor, nivelul apelor mării se ridica mai rapid în perioada în care a existat acest sat neolitic, cu aproximaţie spre finalul Epocii de Piatră, cu până la 7 milimetri pe an, în comparaţie cu încălzirea globală din perioada contemporană.
„Această rată a creşterii nivelului apelor mării înseamnă că distrugerile provocate de furtuni ar fi crescut semnificativ", a spus Galili.
Experţii în domeniul climei spun că nivelul apelor mărilor creşte cu circa 4 milimetri în fiecare an, iar rata se accelerează întrucât încălzirea globală determină extinderea suprafeţelor mărilor şi topirea banchizelor.
Un raport de referinţă asupra oceanelor realizat de Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) din cadrul ONU a precizat în septembrie că nivelul apelor mărilor s-ar putea ridica cu un metru până în 2100 - într-un ritm de zece ori mai rapid decât în secolul al XX-lea - dacă emisiile de gaze cu efect de seră vor creşte în continuare. Creşterea ar putea depăşi cinci metri până în 2300.
