Concluziile unui studiu pe ADN-ul uman privind "genele gay”
Atracţia unei persoane faţă de femei sau faţă de bărbaţi nu este o chestiune ce poate fi definită de o singură genă, ci de multiple regiuni ale genomului şi, ca orice caracteristică umană complexă, de numeroşi factori non-genetici.
Aceasta este concluzia unei analize realizate pe 500.000 de profiluri ADN de un grup de cercetători din Europa şi Statele Unite, ale căror concluzii, publicate joi în prestigioasa revistă Science, infirmă definitiv o ipoteză apărută în anii 1990, conform căreia ar exista o "genă gay" ce ar fi la fel de previzibilă ca aceea care influenţează culoarea ochilor.
"Este de facto imposibil să prezici orientarea sexuală a unei persoane după genomul ei", a declarat Ben Neale, membru al Institutului Broad, asociat cu Universitătea Harvard şi Massachusetts Institute of Technology (MIT), una dintre numeroasele instituţii din care provin autorii studiului.
Orientarea sexuală are într-adevăr o componentă genetică, spun cercetătorii, confirmând studii precedente de mai mică amploare, realizate în special pe gemeni. Însă această componentă depinde de o mulţime de gene. "Nu există o genă gay unică, ci numeroase mici efecte genetice repartizate în genom", a explicat Ben Neale.
Acestor lucruri li se adaugă un factor esenţial: mediul în care o persoană creşte şi trăieşte.
Pentru a explica mai bine concluziile cercetării, oamenii de ştiinţă au făcut comparaţii cu înălţimea oamenilor: efectul genetic este indiscutabil, deoarece înălţimea unei persoane este legată de aceea a părinţilor ei. Însă genetica nu explică totul: alimentaţia din timpul copilăriei are la rândul ei un impact puternic asupra înălţimii. Aceste detalii sunt denumite de oamenii de ştiinţă "factori de mediu".
La fel, pentru riscul cardiac: genele creează predispoziţii, însă stilul de viaţă şi alimentaţia au un rol încă şi mai mare.
Influenţă limitată
Noua analiză statistică a permis descoperirea a cinci poziţionări precise pe cromozomii umani, denumite "locus", ce par a fi categoric asociate cu orientarea sexuală, deşi fiecare dintre ele are doar o influenţă "foarte mică".
Din punct de vedere biologic, dacă un marker este asociat cu căderea părului, atunci acest fapt sugerează o legătură a markerului în cauză cu regularizarea hormonilor sexuali.
În mod asemănător, există sute sau mii de alţi markeri, pe care viitoare analize ce vor fi realizate pe bănci mai mari de ADN vor putea să îi descopere într-o bună zi.
"Este un comportament complex, în care genetica joacă un rol, dar probabil într-o manieră minoritară. Efectul factorilor de mediu există, dar nu am reuşit să îl măsurăm cu exactitate", a adăugat Fah Sathirapongsasuti, cercetător care publică articole pe 23andme.com, un site dedicat testelor ADN, şi care a contribuit la realizarea noului studiu furnizând profilurile genetice ale clienţilor (voluntari).
Partea principală a analizei a fost realizată pe bărbaţi şi femei incluşi în banca britanică UK Biobank, în majoritate de origine europeană, care au răspuns la întrebarea: "Aţi avut deja o relaţie sexuală cu o persoană de acelaşi sex?".
Complexitate
Autorii sunt conştienţi că acesta este un subiect delicat, iar cei doi cercetători menţionaţi au reamintit, într-o conferinţă telefonică purtată marţi cu mai mulţi jurnalişti, că sunt ei înşişi gay.
Dorind să evite orice interpretare eronată, ei au mers până într-acolo încât au consultat asociaţii LGBT în privinţa modului în care ar trebui să comunice rezultatele studiului, pe care le-au rezumat pe un site special - geneticsexbehavior.info.
Asociaţia americană GLAAD a salutat acest studiu ce a confirmat că "a fi gay sau lesbiană este o parte naturală a vieţii umane".
În debutul geneticii moderne ultraperformante, în anul 1993, autorii unui studiu realizat pe 40 de familii au crezut că au identificat o legătură unică, gena Xq28, ce ar defini orientarea sexuală. Noua analiză a respinsă însă acel model simplist.
O cifră produsă de acest studiu este susceptibilă să creeze confuzie. Cercetătorii estimează că "între 8 şi 25%" din diferenţele de orientare sexuală din populaţia testată se datorează variaţiilor genetice.
Însă această cifră este un concept statistic ce vizează o populaţie şi nu înseamnă că 25% din orientarea unei persoane depinde de genele sale.
Un alt rezultat pune sub semnul întrebării ideea că orientarea sexuală ar fi un continuum, potrivit Scării Kinsey, după numele biologului american care a definit-o în 1948: de la 100% homosexual la 100% heterosexual, trecând prin bisexual.
"Presupunerea conform căreia cu cât eşti mai atras de cineva de acelaşi sex, cu atât eşti mai puţin atras de celălalt sex este o simplificare excesivă", afirmă cercetătorii, după ce au comparat markerii genetici ce influenţează numărul partenerilor de acelaşi sex.
Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din lume!
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
Abonați-vă gratuit la newsletter-ul Știrile Pro TV de pe WhatsApp. Primiți în fiecare zi cele mai importante știri pe telefon!
Etichete: general,
Dată publicare:
.webp)
