Pierderea copacilor maturi dintr-un cartier ar putea fi o chestiune de viaţă şi de moarte, sugerează un nou studiu, potrivit Live Science.
Cercetarea, publicată pe 5 august în revista GeoHealth, a urmărit suprafaţa acoperită de coroanele copacilor şi mortalitatea din cartierele oraşului Chicago pe parcursul a 11 ani. Studiul a constatat că nu numărul copacilor dintr-un cartier a avut cea mai puternică legătură cu supravieţuirea locuitorilor, ci dacă suprafaţa totală acoperită de coroanele copacilor scădea sau creştea de la un an la altul.
Cartierele care pierdeau în mod constant din suprafaţa acoperită de copaci tindeau să înregistreze creşteri ale ratelor mortalităţii, în special în cele mai călduroase zone ale oraşului, în timp ce în cartierele în care suprafaţa acoperită de coroanele copacilor continua să crească ratele mortalităţii scădeau.
Copacii pot avea un rol important în protejarea oamenilor de căldura extremă
Studiul nu poate afirma cu certitudine că pierderea copacilor este cea care a provocat creşterea ratelor mortalităţii. Acesta arată doar că cele două tendinţe au evoluat împreună. Însă descoperirea se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi potrivit cărora vegetaţia arboricolă urbană joacă un rol important în protejarea oamenilor de căldura extremă, pe măsură ce planeta se încălzeşte. Copacii răcoresc zonele urbane prin umbrirea pavajului şi a clădirilor şi prin eliberarea vaporilor de apă, care reduc temperatura aerului din jur.
Noua descoperire nu este atât despre faptul că arborii sunt benefici pentru sănătatea oamenilor – lucru pe care oamenii de ştiinţă îl bănuiesc de ani de zile –, cât despre modul în care cercetătorii au urmărit acest fenomen, a declarat Vivek Shandas, profesor de studii urbane şi planificare la Portland State University, care nu a fost implicat în cercetare.
O mare parte dintre cercetările anterioare care au stabilit o legătură între coroanele copacilor şi mortalitate s-au bazat pe o singură imagine a vegetaţiei unui cartier, inclusiv o analiză din 2022 privind mortalitatea asociată căldurii şi suprafaţa acoperită de copaci în zeci de oraşe din SUA. În noul studiu, cercetătorii au urmărit modul în care suprafaţa acoperită de coroanele copacilor s-a modificat efectiv de la un an la altul, iar această schimbare, mai degrabă decât numărul brut de copaci, a fost cea care a evoluat în paralel cu mortalitatea.
Descoperirea „consolidează ceea ce am constatat în alte oraşe”, a declarat Shandas, care studiază expunerea la căldură şi pierderea vegetaţiei arboricole în SUA, pentru Live Science, într-un e-mail.
„În 33 de oraşe din SUA, aproape trei sferturi pierdeau vegetaţie, iar cele mai călduroase cartiere pierdeau, în general, mai multă sau câştigau mai puţină decât cartierele mai răcoroase.”
Creşterea suprafeţei acoperite de copaci a fost asociată cu o scădere a mortalităţii
Amploarea efectului observat în noul studiu a fost notabilă: fiecare creştere anuală cu un punct procentual a suprafeţei acoperite de coroanele copacilor a fost asociată cu o scădere de aproximativ 10% a mortalităţii, cele mai mari reduceri fiind înregistrate în cazul deceselor asociate afecţiunilor cardiovasculare, respiratorii şi problemelor de sănătate mintală.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au combinat măsurători anuale realizate prin satelit ale suprafeţei acoperite de coroanele copacilor pentru fiecare zonă de recensământ din Chicago, din 2011 până în 2021, cu peste 220.000 de înregistrări ale deceselor provenite de la departamentele de sănătate ale statului şi oraşului.
Aceştia au construit modele statistice care au ţinut cont de factori precum temperaturile din timpul verii, poluarea aerului, veniturile şi segregarea rezidenţială, despre care studiile anterioare au arătat că sunt asociate cu niveluri mai ridicate ale mortalităţii.
Echipa a grupat apoi cartierele în funcţie de gradul de acoperire cu coroane ale copacilor şi a analizat modul în care datele privind căldura şi mortalitatea erau asociate cu acest indicator. Acest lucru i-a ajutat pe cercetători să identifice zonele în care efectele pierderii sau creşterii suprafeţei acoperite de copaci au fost cele mai puternice.
Este vorba despre o metodologie riguroasă, a declarat Shandas, dar, ca orice studiu observaţional, aceasta are limite: poate arăta că pierderea suprafeţei acoperite de copaci şi mortalitatea evoluează împreună, dar nu poate demonstra că una o provoacă pe cealaltă.
În plus, măsurătorile prin satelit pot să nu surprindă copacii plantaţi recent şi, prin urmare, pot subestima suprafaţa acoperită de coroanele acestora, în timp ce instrumentele cu o rezoluţie mai bună ar putea detecta copacii tineri, cu coroane mici, care nu sunt surprinşi de datele satelitare cu o rezoluţie mai redusă.
Cele mai mari pierderi au fost observate în unele dintre cele mai călduroase zone
Încă nu este pe deplin clar de ce prezenţa copacilor pare să fie benefică, deşi datele sugerează că umbra oferită de aceştia nu explică întreaga poveste. Acest lucru se datorează faptului că pierderea suprafeţei acoperite de coroanele copacilor a fost asociată cu rate mai mari ale mortalităţii provocate de o serie de afecţiuni, nu doar de cele strâns legate de căldură.
Din punct de vedere geografic, tiparele evidenţiate de studiu au reflectat istoria lipsei investiţiilor din anumite zone ale oraşului Chicago. South Side şi West Side au înregistrat cele mai mari pierderi ale suprafeţei acoperite de copaci, cele mai călduroase veri şi cele mai ridicate rate ale mortalităţii, chiar dacă, în unele cazuri, porneau de la un nivel al vegetaţiei arboricole peste medie. În schimb, cartierele de pe malul lacului au rămas mai răcoroase şi au înregistrat o mortalitate mai redusă.
Coautorul studiului Harrison Garcia, student la medicină la Northwestern, a declarat că proiectul a început în urma unei plimbări prin zone din Chicago cu puţini copaci.
„Am observat cât de mult mai obositor era să merg prin zone cu puţini copaci în comparaţie cu străzile din apropiere, mărginite de copaci maturi”, a spus el într-un comunicat.
Protejarea copacilor maturi ar putea conta mai mult decât plantarea unora noi
Echipa a realizat un model ipotetic în care suprafaţa acoperită de coroanele copacilor din întregul oraş ar creşte cu 0,03% pe an – aproximativ în acelaşi ritm cu actualul program al oraşului Chicago, prin care sunt plantaţi anual 14.000 de copaci – şi a estimat că această creştere ar putea preveni aproximativ 105 decese pe an.
Shandas a precizat că această cifră ar trebui interpretată mai degrabă ca o estimare utilă a amplorii efectului decât ca o promisiune exactă, deoarece provine dintr-un model statistic şi nu dintr-o numărătoare a copacilor plantaţi şi a vieţilor efectiv salvate.
El a adăugat că un copac proaspăt plantat nu oferă peste noapte aceeaşi umbră precum un copac matur, iar cercetări anterioare efectuate în Portland au constatat că arborii plantaţi au fost asociaţi cu reduceri mai mari ale mortalităţii în rândul oamenilor pe măsură ce aceştia au îmbătrânit.
Acest tipar, a spus Shandas, nu face decât să consolideze ideea centrală a studiului: protejarea copacilor maturi existenţi ar putea conta mai mult decât plantarea unora noi.
