ADN prelevat dintr-o groapă comună cu militari francezi dezvăluie agenţii patogeni care au devastat armata lui Napoleon
Retragerea lui Napoleon din Rusia, în 1812, a fost un moment cataclismic care a marcat începutul sfârșitului imperiului său, peste 300.000 de soldați pierzându-și viața din cei circa 500.000 mobilizați, transmite Reuters.
Un nou studiu în cadrul căruia a fost analizat ADN extras din dinţii a 13 soldaţi francezi îngropaţi într-o groapă comună în capitala Lituaniei, Vilnius, de-a lungul rutei retragerii, oferă o înţelegere mai profundă a suferinţei îndurate de "Grande Armée", fiind detectaţi doi agenţi patogeni care nu au fost documentaţi anterior.
Descoperirea bacteriilor care cauzează febra paratifoidă
Descoperirea bacteriilor care cauzează febra paratifoidă şi febra recurentă transmisă de păduchi a demonstrat, alături de studii anterioare, că mai multe infecţii circulau printre soldaţii deja slăbiţi de frig, foame şi epuizare.
Situl din Vilnius, descoperit în 2001, conţine rămăşiţele a aproximativ 2.000 până la 3.000 de soldaţi din armata lui Napoleon.
"Vilnius a fost un punct cheie pe ruta retragerii din 1812. Mulţi soldaţi au sosit epuizaţi, înfometaţi şi bolnavi. Au murit acolo într-un număr considerabil şi au fost îngropaţi rapid, în gropi comune", a declarat biologul şi geneticianul Nicolas Rascovan, şeful unităţii de paleogenomică microbiană de la Institutul Pasteur din Paris, autor principal al studiului publicat în jurnalul ştiinţific Current Biology.
"Frigul, foametea şi tifosul au fost de mult timp evidenţiate, însă rezultatele noastre arată că febra paratifoidă şi febra recurentă transmisă de păduchi au fost, de asemenea, prezente şi ar fi putut contribui la debilitate şi mortalitate", a adăugat Rascovan.
Febra paratifoidă este transmisă în general prin apă
Febra paratifoidă este transmisă în general prin apă sau alimente, cu simptome ce includ febră, dureri de cap, dureri abdominale, diaree sau constipaţie, slăbiciune şi uneori erupţii cutanate. Forma de febră recurentă detectată este transmisă prin păduchi de corp şi provoacă episoade de febră mare recurentă, cu dureri de cap, dureri musculare şi slăbiciune.
În cadrul studiului, patru dintre cei 13 soldaţi analizaţi au fost testaţi pozitiv pentru bacteria febrei paratifoide şi doi pentru bacteria care provoacă febra recurentă. Simptomele celor două afecţiuni corespund celor descrise în relatările istorice despre retragere.
Un studiu din 2006 care a analizat ADN de la 35 de soldaţi din acelaşi cimitir a detectat agenţii patogeni responsabili de tifos şi de febra de tranşee, boli ce provoacă simptome similare cu cele ale febrei paratifoide şi febrei recurente. Noul studiu nu a depistat tifosul şi febra de tranşee.
Napoleon a condus Marea Armată în cadrul unei invazii în Rusia
Napoleon a condus Marea Armată în cadrul unei invazii în Rusia din 1812, mărşăluind spre Moscova, însă campania sa a eşuat, iar el a fost nevoit să se retragă din cauza unor factori precum diminuarea proviziilor, contraatacurile şi începutul iernii ruseşti brutale.
Noile descoperiri nuanţează relatările despre suferinţa soldaţilor împăratului francez, creionând un scenariu marcat nu doar de una sau două afecţiuni, ci de mai multe boli infecţioase.
Studiul nu cuantifică impactul general al agenţilor patogeni nou identificaţi
Studiul nu cuantifică impactul general al agenţilor patogeni nou identificaţi şi nici nu stabileşte că aceştia s-ar fi răspândit în rândul întregii armate, însă ajută la explicarea complexităţii medicale a retragerii.
"ADN-ul străvechi ne permite să identificăm infecţiile, ceea ce nu pot face relatările bazate doar pe simptome. Co-apariţia unor agenţi patogeni cu moduri diferite de transmitere subliniază cât de precare erau condiţiile sanitare", a spus Rascovan. "Studii viitoare, în mai multe locaţii, pe mai multe persoane, vor rafina peisajul bolilor din 1812", a notat el.
Studiul ilustrează modul în care evoluţia ştiinţei bazate pe analiza ADN-ului străvechi poate oferi perspective noi asupra evenimentelor istorice.
"ADN-ul străvechi ne permite să testăm direct ipoteze istorice, adăugând dovezi ce pot confirma sau complica naraţiunile clădite pe cronici şi simptome", a spus Rascovan. "Cu o autentificare atentă, genomica dezvăluie agenţii patogeni care erau prezenţi, cum au evoluat şi persistat ei şi cum s-au răspândit, ajutându-i pe istorici şi pe oameni de ştiinţă să reconstruiască crize complexe, la o rezoluţie mai mare", a adăugat cercetătorul.
