În mesajul tulburător, starul născut în Rosario a recunoscut cât de greu îi este să accepte această pierdere şi a reflectat asupra legăturii puternice care îi unea. El şi-a amintit că tatăl său îl rugase insistent să joace la această ultimă Cupă Mondială, dar starea de sănătate a acestuia s-a înrăutăţit drastic cu câteva zile înainte de începerea turneului. Fiind prima dată când Jorge nu a putut să-l însoţească în tribune, Messi a mărturisit că marea sa motivaţie de a avansa în competiţie a fost aceea de a câştiga timp, pentru ca tatăl său să se poată recupera şi să poată călători: „Am ajuns în finală şi tu nu ai putut fi acolo. Am vrut să câştig trofeul ca să ţi-l aduc şi să-ţi arăt unul nou. Nu am putut, picioarele mele nu mai aveau putere”, s-a plâns fotbalistul, dezvăluind că a jucat la limita capacităţilor sale fizice.
Mesajul lui Messi pentru tatăl său
“Tată, încă nu-mi vine să cred că ai plecat. Nu-mi dau seama, sau mai bine zis, nu vreau să-mi dau seama. Mi-e foarte greu să-mi imaginez că nu o să te mai văd niciodată, că nu o să mai vorbim. Ştiu că sufereai şi că asta e cel mai bine, dar ai plecat prea devreme. Mai aveam multe de trăit împreună.
Atât de mult mi-ai cerut să joc la ultima Cupă Mondială, iar cu câteva zile înainte de începerea turneului starea ta s-a înrăutăţit. Era prima dată când nu urma să fii prezent la un turneu, dar mama îmi spunea că o să te simţi mai bine şi că o să fii în stare să călătoreşti. Eu îţi spuneam că o să ajungem în finală, ca să poţi veni.
De fiecare dată când se termina un meci, aşteptam şi îmi era dor de mesajul tău. Atunci mi-am dat seama că situaţia era într-adevăr gravă. Cu toate acestea, nu încetam să mă gândesc să ajung cât mai departe posibil, ca să-ţi ofer timp şi să poţi vedea un meci. Am ajuns în finală şi tu n-ai putut fi acolo. Voiam să o câştig ca să-ţi aduc trofeul şi să-ţi arăt unul nou. N-am reuşit, picioarele nu mai puteau. De data asta am încercat să-mi forţez limitele fizice, dar n-am reuşit. N-am reuşit niciodată să mă simt bine.
Când am ajuns, credeai că am pierdut finala la lovituri de departajare. N-am putut vorbi deloc despre tot ce s-a întâmplat. N-ai putut să te bucuri de nimic. N-am devenit campioni, dar nici nu-ţi dai seama cât de mult ne-am bucurat de fiecare meci. Încă o dată, ai avut dreptate: trebuia să fiu acolo şi să joc.
Îţi spun asta pentru că a fost singurul lucru despre care n-am apucat să vorbim, pentru că restul deja îl ştii. Vorbeam în fiecare zi şi ne vedeam când îmi permiteau angajamentele.
Nu ştiu ce o să fac fără tine, nu ştiu cum să merg mai departe. Eu doar jucam fotbal şi acum am destule îndoieli că o să mai continui să fac asta mult timp de acum încolo. Ai fost alături de mine de la început, mai era atât de puţin până la final.
De ce n-ai mai rezistat puţin şi să terminăm împreună?
Ştiu că fericirea ta era să-ţi vezi familia bine, pe soţia ta, pe copiii tăi şi, mai ales, fără ca ceilalţi să afle, să mă vezi pe mine jucând…
De mic a fost mereu aşa. Mă duceai la toate antrenamentele imediat ce ajungeai de la serviciu. La multe mă ducea mama, pentru că tu erai la muncă.
Evident, nu ai lipsit de la niciun meci. Cât de mult sufereai când mă vedeai şi cât de mult te bucurai, deşi nu-mi ofereai niciodată prea multe laude.
Ai fost tată, prieten şi reprezentant. Ai fost întotdeauna persoana care trebuia să fii în fiecare moment şi nu ai greşit niciodată cu nimic. Dincolo de câteva reproşuri sau certuri, ai avut întotdeauna dreptate. În final, totul se termina aşa cum spuneai tu.
O să-mi fie foarte dor de tine, dar vei fi mereu prezent, mai ales în educaţia copiilor mei, pentru că îi învăţ şi îi educ aşa cum aţi făcut voi cu mine.
Odihneşte-te în pace şi ai grijă de noi de sus, aşa cum făceai şi aici. Mulţumesc pentru tot.
Te iubesc, tata”.
