Iolanda Balas a murit la 79 de ani. Momentul care a facut-o sa iubeasca atletismul, sport pe care l-a dominat categoric
"Liniste! Sare Iolanda Balas!". Asa obisnuia sa spuna crainicul, iar zeci de mii de suflete isi tineau rasuflarea.
Marea noastra campioana, pentru care sportivi, antrenori si specialisti au incercat sa schimbe stilul de saritura, doar-doar o vor invinge vreodata, era de neatins. In felul acesta, a stabilit 14 recorduri mondiale si a fost printre primii atleti desemnati pentru "Hall of Fame-ul" atletismului mondial. Acum, este liniste din nou. Iolanda Balas a plecat dintre noi in tacere, la 79 de ani.
"M-am indragostit de atletism inca copila fiind, atunci cand familia Lupsa m-a invitat la ea acasa si mi-au pus filmul Jocurile Olimpice din 1936.", spunea Iolanda Balas in 2003.
Exact anul nasterii sale, coincidenta care i-a fost pe plac marii sportive ce avea sa devina in numai cativa ani. A fost descoperita de Eliza Ernst-Lupsa, campioana la saritura in lungime si, apoi, antrenata de Ioan Soeter cel care avea sa-i fie sot.
La 12 ani, sarea deja 1,28m, iar la 15 batea recordul national cu 1,48 m. In 1954, devenea vicecampioana europeana la Berna. Iar in 1956, la doar 19 ani, stabilea primul dintre cele 14 recorduri mondiale din cariera. Este acelasi an in care termina Jocurile Olimpice de la Melbourne pe locul a 5-lea. Poate un esec necesar pentru ce avea sa urmeze.
"M-a durut extraordinar de mult dupa Jocurile Olimpice, cand unul dintre conducatorii lotului, noi avand in sat acolo o gazeta de perete cu fotografia mea acolo, s-a dus si mi-a rupt fotografia si a zis "asta-i tradatoare de patrie, ne-a vandut medalia americancei. Au fost momente crunte in cariera mea", a mai spus Iolanda Balas in 2003.
Isi ia revansa, insa, in 1960 la Roma, la Jocurile Olimpice. A sarit cu 14 centimetri mai mult decat adversarele sale.
Iolanda Balas: "Timp de 4 ani de zile am desenat in caiet cercurile olimpice si sub cercuri am scris "Revansa."
Au urmat alte titluri, europene si universitare. Iar 1964 este anul in care marea sportiva puncteaza al doilea titlu olimpic. La Tokio, de aceasta data.
Iolanda Balas: "Niciodata nu m-am multumit cu ceea ce am realizat si mi-am spus "Pot, pot, trebuie sa incerc mai mult."
SI asa a fost. Peste un deceniu nimeni, nicaieri, nu a invins-o in competitiile la care a participat. Dupa retragerea din 1967, a ramas dedicata sportului pe care l-a iubit atat de mult, ca antrenoare si profesoara. Din 1988 pana in 2005 a fost presedintele Federatiei Romane de Atletism. A primit numeroase distinctii, printre care Ordinul National Steaua Romaniei in grad de ofiter si decoratia regala Nihil Sine Deo din partea Majestatii sale, Regele Mihai.
Mai multe despre destinul unei mari campioane gasiti pe siteul www.sport.ro
