Pensia vine la pachet cu singurătatea pentru mulți dintre vârstnici: „Sunt dați la o parte”. Cum s-ar putea remedia situația
După o viață de muncă și responsabilități, pensia nu vine pentru cei mai mulți cu liniște.
Potrivit unui studiu recent, trei din cinci seniori de la orașe suferă de singurătate.
Unul din patru vorbește cu cel mult o persoană într-o lună, alteori cu nimeni, iar acest lucru duce ușor-ușor la depresie.
Din păcate, sunt prea puține centrele de zi unde seniorii pictează, dansează, învață să folosească internetul ori să se descurce într-o limbă străină.
La un centru pentru vârstnici din Capitală, câteva doamne ieșite la pensie au participat la un curs de limba engleză. Dar asta nu este tot.
Rodica Alexandrescu: „Se face gimnastica, ceea ce ne ajută să nu fim statici, limba engleză, digitalizare, pictura. Se organizează și ieșiri, și diferite excursii în diferite localități, tot ca să ne dezvoltăm cunoștințele.”
Corespondent Știrile ProTV: „Cum era viața dvs. înainte să descoperiți acest centru?”
Ruxandra Bratu: „Era destul de anostă. Cu toate că aveam câțiva prieteni, vorbeam la telefon, nu ieșeam foarte mult din casă, iar acum m-am disciplinat, am un oarecare program. Am posibilitatea să comunic cu lumea, mi-am făcut prietene. Am ieșit la pensie, am 68 de ani și sunt în vacanță permanentă, nu sunt la pensie.”
Sunt cazuri ideale. În realitate, potrivit unui studiu recent, trei din cinci seniori de la oraș se simt singuri. Pentru un sfert dintre ei, contactul social este aproape inexistent.
Valentin Georgescu, Asociația „Niciodată Singuri – Prietenii Vârstnicilor”: „Pensia dezamăgește puțin vârstnicul din România, în sensul că până în ultima zi de muncă este o persoană validă, și de pe o zi pe alta devine dat la o parte. Asta nu-l ajută în sentimentul de izolare, excludere și singurătate.”
Pe de altă parte, o cercetare a Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din Cluj arată că îmbătrânirea populației poate pune presiune pe sistemul public de pensii.
Balint Zsolt Nagy, conferențiar universitar doctor, UBB-FSEGA: „Până în 2047 o să vedem o creștere a numărului de pensionari față de creșterea populației active, deci vor fi mai mulți pensionari pe un angajat. Din punct de vedere economic, cel mai probabil vom vedea ajustări ale nivelului pensiilor.”
O piață a muncii mai incluzivă, care să încurajeze munca la vârste mature, ar putea salva situația.
Dacă ar avea un program flexibil, mulți vor dori să muncească și după 65 de ani.
