Nici caciula nu mai e ce-a fost! Blanurile sunt amintiri
Producatorii incearca sa-si atraga clientii cu frumusetile din blana de miel, nurca, vulpe sau marmota. Insa astrahanul la care ravneau odata boierii si jupanesele nu mai atrage privirile. De la an la an, vanzarile scad.
In anii '80, nu erai o doamna respectabila daca nu aveai macar o haina de astrahan in dulap. Si nici un domn prezentabil nu puteai sa te numesti fara o caciula din blana de miel. Nicolae Ceausescu aprecia si el astrahanul. Chiar si caciula din piele de vanatoare avea marginea imblanita.
Astazi insa romanii isi acopera capul cu ce apuca. Gluga, sapca, fes, basca, batic, tricotate sau din piele, de multe ori sintetice. Multi se uita lung la caciulile de astrahan insirate pe tarabe, dar pleaca mai departe cand aud si pretul ce sare de cateva milioane.
Din aceasta cauza au ramas si putini producatori pe piata. Unii dintre ei insa, desi simt ca vanzarile merg tot mai rau, nu pot iesi din afacere pentru ca au mostenit-o din familie si se simt datori sa duca traditia mai departe.
Putinii care mai cumpara apreciaza lucrul facut cu greutate. Pentru ca blana unui miel sa fie trasformata intr-o caciula de astrahan, maestrul lucreaza o luna si jumatate. Si daca e pastrata bine, tine si 20 de ani.
Alti producatori confruntati cu vanzarile tot mai proaste au incercat sa se extinda si s-au apucat sa prelucreze blanuri de nurca, foca, vidra, morsa, nutrie sau vulpe. Fara mare succes.
