Loredana, 9 ani: "Draga Mos Craciun, te rog sa imi aduci o casa!"
O copila de noua ani, care infrunta frigul si foamea precum un om mare, ii scrie Mosului de langa o groapa de gunoi, la capatul orasului Bistrita.
"Draga Mos Craciun, ma cheama Loredana, am noua ani si colegilor le place de mine pentru ca ma duc tot timpul curata la scoala. De Craciun, te rog sa imi aduci o casa si un calculator."
Undeva langa orasul Bistrita, pe o straduta unde ajung doar gunoierii si maidanezii, o copila cu ochi albastri si gesturi de printesa priveste departe. Spre locul unde traieste acel cineva care i-ar putea indeplini cea mai fierbinte dorinta. O casa. Asta ar vrea de la Mos Craciun, o casa. Acum doarme cu mama, fratii si bunicii intr-o camaruta rece si mica aflata intr-un grajd.
Exista Craciun fericit dincolo de groapa de gunoi a orasului Bistrita? "Da, exista, atunci cand suntem foarte cuminti", marturiseste copila, care de pe la sapte ani infrunta foamea, frigul si dorul de tatal sau. Dar fericirea ei nu e si fericirea noastra, a celorlalti. Fericirea ei inseamna ceva de mancare pe masa si dragostea familiei.
Tatal Loredanei este la inchisoare - o sa se intoarca acasa peste un an si 4 luni. Pana atunci, printesa merge zilnic la scoala si primeste calificativul "foarte bine". Seara face curat pe strazile din Bistrita, impreuna cu mama. Trebuie sa adune in fiecare luna 500 de lei pentru lemne, chiria pentru spatiul ocupat in grajd si mancare.
E seara de Ajun, iar copila cu ochi albastri de langa groapa de gunoi stie din povesti ca de Craciun se intampla minuni. Ea spera la o minune. Tocmai de aceea indrazneste sa-i ceara bunului Mos o casa. Si poate la anul o sa poate colinda impreuna cu cei dragi intr-un camin cald, care e al lor.
