In Romania batranetea inseamna singuratate si boala. Autoritatile inchid ochii in fata unuia dintre cele mai cumplite abuzuri
Avem peste 600.000 de varstnici in nevoie si in loc sa le intindem o mana de ajutor, ii dam uitarii. Infiintam centre care le promit o batranete lipsita de griji, dar care, in realitate, ii trateaza cu dispret.
In teorie, cei din Ministerul Muncii vor sa-i reintegreze in societate si sa ii ajute sa fie independenti, insa atunci cand vine vorba de controlul azilelor lasa totul pe umerii comunitatii si a unei institutii de control subdimensionate.
"Si au trait fericiti pana la adanci batraneti" - este ceea ce speram cu totii ca ni se va intampla atunci cand o sa iesim la pensie. In Romania, pentru peste 600.000 de oameni batranetea inseamna singuratate si boala, iar solutia - un centru de ingrijire.
Un loc in care sa fie tratati cu respect, ajutati, in care sa-si traiasca viata cu placere.
O discutie surprinsa intre o infirmiera si rezidenta care a avut curajul sa intre in vorba cu un vizitator al unui camin pentru batrani din sectorul 1 al Capitalei arata ca in astfel de locuri nu poate fi vorba de respect.
Aici, cei 38 de pensionari care sufera de Parkinsons sau Alzheimer si care au nevoie de ingrijire permanenta sunt ingrijiti doar de 3 infirmiere in loc de 8. Asa ca mersul la toaleta devine un lux si este inlocuit cu scutecul pentru adulti.
Scutecul provoaca iritatii si rani. Un medic care sa ii trateze nu exista, cel putin nu unul permanent. Cu toate ca legea spune ca ai nevoie de personal specializat, doctorul vine o data pe saptamana.
Asa ca batranii se mai lovesc, ajung cu fracturi la spital, unele care se vindeca in luni de zile. Urgentele medicale sunt rezolvate de serviciul ambulanta, chemat atunci cand omul este in stare grava.
Cum raspunde ministerul in fata unor astfel de situatii care se ivesc inclusiv la unele centre private?
Adrian Dobre, secretar de stat in Ministerul Muncii: "Daca nu reusesc sa garanteze in conditiile de licentiere si acreditare, numarul minim, li se suspenda acreditarea."
Si totusi ele functioneaza. De ce? Pentru ca nu avem bani sa facem angajari.
Rezidentii ar trebui sa beneficieze si de programe de recreere, vitale pentru persoane care sufera de boli neuro-degenerative. De altfel, standardul minim pentru acreditare le cere expres lucrul acesta.
Dragos Paslaru, fost ministru al Muncii: "Ganditi-va ca si o persoana normala care ar avea capacitatea de a fi independenta daca e inconjurata de apatie totala si lipsa de orice perspectiva de a reveni in societate, te imbolnavesti pur si simplu stand intr-o astfel de comunitate."
Secretarul de stat spune insa ca el a gasit o alta realitate.
Alin Dobre: "Am facut si noi vizite si lucrurile stau diferit, in sensul in care persoanele varstnice au posibilitatea sa iasa din curtea din incinta centrului rezidential. Unii vor sa o faca, altii nu vor sa o faca."
Despre vizite la muzee, trupe de teatru care sa tina spectacole ocazional, excursii la cea mai apropiata padure sau lac din judet, nu poate fi vorba.
Daca ministerul spune ca totul este in regula, am mers la Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala. Cu 250 de inspectori si 300 de camine de batrani e cam greu.
Lacramioara Corches, director general ANPIS: "Volumul de activitate este foarte mare, s-a triplat."
Si aici Ministerul Muncii are o abordare diferita.
Adrian Dobre, secretar de stat in Ministerul Muncii: "In momentul de fata, ANPIS, in coordonarea si subordinea Ministerului Muncii, are personalul necesar pentru verificarile pe care trebuie sa le faca."
Rezultatul controalelor: sapte azile inchise. Insa zecile de locuri in care cei care ar trebui ingrijiti si protejati sunt neglijati nu au ajuns sa fie controlate. De altfel, cel putin o treime dintre caminele pe care le gasesti pe internet nu au acreditare.
Alin Dobre: "Daca sunt cazuri care ies din sfera legii, ele pot fi sesizate de toata lumea, de dumneavoastra, de presa, de oameni care au fost inselati de aceste centre."
Cu un sistem sarac si fara solutii, fara un interes pentru pensionarul care 30 de ani a slujit statul roman, autoritatile inchid ochii in fata unuia dintre cele mai cumplite abuzuri. Asa se face ca oameni ramasi singuri, fara aparare, isi plang amarul dupa zidurile acestor temnite nestiuti de nimeni.
