Dependenții de droguri, lăsați pe cont propriu. Mărturiile celor care au scăpat din infern
Singuri și fără ajutor, așa se trezesc cei mai mulţi tineri care au pornit pe drumul drogurilor. În timp ce vârsta consumatorilor a scăzut alarmant, până la 9-10 ani, autoritățile sunt incapabile să lanseze campanii de prevenire sau de tratament.
Au făcut strategii naționale doar pe hârtie, însă nu au amenajat centre în care dependenții să poată fi tratați. În schimb, au cheltuit milioane de euro pentru proiecte pe care le-au abandonat.
Ultima statistică arată ca în 2016, de exemplu, 3060 de consumatori de droguri au ajuns la urgenţe şi 31 au murit din cauze asociate consumului de stupefiante.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Cei mai mulţi consumatori sunt tineri sau foarte tineri: de la 10 ani la 35. În cazul canabisului, de pildă, din cele 543 de cazuri de intoxicaţie înregistrate în unităţile spitaliceşti, aproape 200 erau elevi sau studenţi.
Dependenţii sunt prinşi în statisticile oficialilor şi în programele care nu sunt însă puse în practică. Lucian are 21 de ani şi este parte a statisticii.
Lucian, 21 de ani: "La 14 ani şi un pic am început să consum canabis. La început făceam asta ocazional, nu amestecam cu şcoala sau cu timpul când eram acasă cu ai mei. Dar cu timpul am început să vând, să consum din ce în ce mai mult. Zilnic. Iar după 3 ani nu a mai fost doar canabis, ci şi alte droguri mai tari."
În total, a adunat 6 ani în care viaţa i s-a învârtit în jurul drogurilor. Droguri pentru care a furat, a minţit şi a .. devenit traficant. A fost inclus într-un program de evaluare şi sfătuit să se adreseze unui ONG care să-i ofere sprijin în lupta cu dependenţă.
Organizaţiile nonguvernamentale reprezintă, de altfel, soluţia pentru mulţi ca Lucian.
A ajuns în programul de reabilitare al TeenChalenge România din Grădiştea care înseamnă 11 luni petrecute într-un centru doar pentru băieţi cu program strict. Printre altele, n-au acces la telefon, la internet, la prieteni. Pot vorbi doar cu rudele de gradul întâi. E de 7 luni aici şi mai are încă 4 ca să se poată numi "absolvent"
Lucian, fost consumator: "Am dat peste oameni cărora le pasă, oferă dovezi palpabile că poţi face altceva dacă până acum mă izolam de droguri şi încercam singur să scap de ele aici învăţ în continuare să trăiesc altfel. Cum să îi ajut pe cei din jurul meu, lucruri la care nici nu m aş fi gândit."
Sunt 11 studenţi în acest moment în centru:
Fost consumator: "Ajunsesem la 50 de kg, făceam pe mine, mi-au căzut unghiile. Eram distrus."
Şi, din păcate, mulţi rămân aşa. Nu fac faţă acestei lumi dezastruoase în care au intrat, în parte, şi din cauza lipsei prevenţiei.
Lucian: "Au fost în şcoli, din cadrul ANA, poliţişti şi nu a venit niciodată un fost dependent, de exemplu. nu e credibilă o persoană cu funcţie sau e autoritate care să vină să ţi spună că nu e ok să consumi droguri."
Lucian ar vrea să meargă în şcoli alături de poliţişti şi să stea de vorbă cu potenţialii consumatori, să le spună din experienţă că îşi pun în pericol viaţa. Crede că o asemenea campanie ar fi mai eficientă decât cele desfăşurate de autorităţi:
Bogdan Gheorghe, medic Agenţia Naţională Antidrog: "Au fost identificate şi cazuri de consum de droguri în care au fost identificaţi copii de 9-10 ani reprezintă un semnal de alarmă şi în acest sens am făcut două campanii de prevenţie."
Pe de altă parte, autorităţile din Anglia sau Austria aplica metode inimaginabile pentru sistemul românesc: la intrările în cluburi le oferă tinerilor posibilitatea de a testa drogurile pe care plănuiesc să le consume. Aşa pot afla ce conţin cu adevărat şi dacă sunt contrafăcute.
Ionuţ Alexandrescu, preşedinte RHM: "Nu ne gândim unde vrem să mergem mai departe, nu ne gândim la stilul lor de viaţă peste 10 ani. sunt persoane care vor să se lase şi nu au unde să meargă, şi problema e că dacă în acel moment vrei şi nu ai unde, a doua zi poate se simt mai bine şi o iau de la capăt."
Aşa ajungem la un capitol şi mai problematic: tratamentul şi sprijinul pe care statul îl acorda dependenţilor în lupta cu drogurile.
Teoretic, în Bucureşti sunt 3 centre de zi, unul pentru minori, în Braşov, Harghita, Cluj şi Dâmboviţa avem câte o comunitate terapeutică, şi 12 centre de asistenta integrată în toată ţara. Însă multe au fost lăsate în paragină.
Aşa am ajuns acum să avem doar 5 centre de asistență integrată în adicţii în toată ţara. 3 în bucureşti, unul la oradea şi unul la iaşi. Centrele de asistenta integrată în adicţii sunt locurile unde narcomanii primesc ajutor din partea unui medic generalist, unui psihiatru şi unui asistent social. Comunităţile terapeutice n-au funcţionat niciodată.
În localitatea Dejani din Braşov, acum 9 ani oficialii se lăudau cu un centru cu 30 de locuri în sistem de stat.
În clădire ar trebui să funcţioneze unul dintre primele centre rezidenţiale de stat pentru consumatorii de droguri. Investiţia a ajuns la aproape 1 milion de euro, însă centrul nu a funcţionat niciodată. Mai mult, în urmă cu doi ani a fost organizată o licitaţie pentru o expertiza tehnică, care să arate de ce se deplasează imobilul.
Reporter: "A funcţionat vreodată?"
Mioara Bitiu, viceprimarul comunei Recea: "Nu, din câte ştiu eu nu."
Reporter: "Şi ştiţi şi de ce?"
Mioara Bitiu: "Nu, nimic."
Deşi aceste centre sunt incluse în strategii, reprezentanţii agenţiei naţionale antidrog susţin acum că nu ar fi atât de eficiente.
Medic ANA: "Dacă el stă un an de zile ca într-o bulă. poate să se întoarcă acasă, în mediul în care consumă şi poate să recadă şi poate să facă şi supradoză din punctul meu de vedere şi economic şi terapeutic centrele ambulatorii sunt o soluţie mai bună. asigură asistenta unui nr mai mare de beneficiari."
Cât de mare? Cam 1000 de beneficiari, din cei 20 de mii de consumatori doar de heroină. Pentru celelalte droguri, nu avem cifre oficiale. Dar există liste de aşteptare: pentru dezintoxicările făcute în spitalele unde există secţii de toxicologie cum sunt obregia şi sfântul stelian în bucureşti. Dar şi pentru tratamentul în ambulatoriu oferit de centrele agenţiei naţionale antidrog, unde ajung şi persoanele cercetate pentru deţinere de droguri în vederea consumului.
Că sistemul este în colaps o demonstrează şi o filmare cu camera ascunsă cu unul dintre specialiştii acestor centre:
"Noi încercăm să copiem sistemul din străinătate, dar la un nivel micro, oamenii din străinătate pe lângă regulile de baze se ocupa de ei şi când pleacă de acolo. La noi nu se face aşa, un om care stă internat într-un spital, iese, merge acasă şi se reapuca de consum. Dacă nu există o continuitate a serviciilor."
Reprezentant ONG: "Psihologii sunt supraasaltați de numărul de cereri, liste de aşteptare pentur că au fost cercetate 8000 de persoane în 2016 şi toate au fost evaluate de persoanele din centrele CAIA".
Medic ANA: "Nu sunt specialişti care să dorească să lucreze cu consumatorii de droguri. am încercat să angajăm medici, asistenţi, şi nu au venit. apoi e legat de buget pentru că trebuie să avem bani şi pentru medicamente şi bugetul nu a fost îndeajuns."
În concluzie, cine are bani se tratează la privat. Cine nu, aşteaptă.
Agenţia Naţională Antidrog a primit în ultimii 7 ani aproape 4 milioane de euro, suma infimă, cheltuită şi ea fără rost. Inclusiv raportul Curţii de Conturi atrage atenţia că proiectele Agenţiei trebuie evaluate şi din punctul de vedere al eficienţei.
În tot acest timp, dealerii îşi dezvoltă oferta ca să-i atragă pe tineri în această capcană ce se poate dovedi mortală.
Reprezentant Poliţie: "Se folosesc pastile cu logouri celebre. dealerii le spun ce bine se vor simţi, nicidecum că le vor face rău."
Ţările din vest au amenajat camere de consum: unde unde oricine poate să consume droguri, fără să fie arestat. În felul acesta autorităţile îi cunosc pe dependenţi, ca să îi poată ajuta cu tratament şi consiliere. La noi, cei mai mulţi dependenţi sunt pe cont propriu.
