Cristina Balauru are nevoie de ajutorul nostru ca sa nu isi piarda auzul

Numele meu este este Balauru Elena si sunt din satul Calomfiresti, judetul Teleorman. As vrea sa va vorbesc despre ce s-a intamplat in urma cu cateva luni in Spitalul de Urgenta din Alexandria.
Cazul fetitei mele, Cristina Balauru, a impresionat multa lume, intrucat cazul a fost facut public prin intermediul televiziunilor (am prezentat cazul de malpraxis la postul AcasaTV, la emisiunea „Povestiri adevarate”) si a ziarelor.
Avem nevoie de ajutorul tuturor pentru a putea merge inainte si pentru a ne ajuta fetita sa poata auzi din nou.
Sunt mama unei fetite care are acum varsta de 4 ani, pe nume Cristina Andreea. Acest copilas a suferit enorm din cauza unei doamne doctor care nu si-a practicat meseria asa cum trebuie.
Problema e ca, pe langa foarte multa suferinta, a ramas si cu sechele pe viata. Boala de care a suferit fetita mea se numeste meningita, din nefericire nu a fost depistata la timp.
Dar sa incep cu inceputul: pe 8 iunie, intr-o marti, impreuna cu sotul meu, ne-am dus cu fetita la spital, care in noaptea anterioara a avut febra mare si a prezentat varsaturi. La sectia de pediatrie era de garda doamna Olga Arghiropol, care ne-a invitat in cabinetul dansei pentru a-i relata ce a patit fetita. I-am prezentat simptomele fetitei, dar dansa se arata mai preocupata de medicul nostru pediatru, spunandu-ne in mai multe randuri sa ne schimbam medicul, dar nu stim de ce. A internat fetita, i s-au facut analize de sange si radiografie pulmonara. Din radiografie a reiesit ca fetita avea pneumonie, iar la analizele la sange nu ni s-au comunicat rezultatele. Ne-a asigurat ca fetita are pneumonie si nimic mai mult, dar ca-si va reveni. Niciodata nu ni s-a spus ca aceasta pneumonie se poate agrava si se poate ajunge acolo unde s-a ajuns. Ne-a dat o reteta cu medicamente pe care le-am cumparat noi si banii ramasi i-am dat doamnei doctor, 50 de lei, atat am mai avut.
Din seara internarii, fetita a inceput sa se simta din ce in ce mai rau. Cand am incercat s-o pun la olita am observat cu stupoare ca nu mai putea sta singura in picioare si nu-si mai putea tine gatul, tinea capul pe spate. Am cautat-o pe doamna doctor sa-i spun, a venit in salon, dar niciodata nu a incercat sa ridice fetita in picioare sau sa vada daca isi poate tine capul drept. A controlat-o doar la stomac si mi-a spus sa nu ma ingrijorez, ca nu are nimic, dar mie nu mi se parea norm al ca pneumonia sa se manifeste asa. Mi-a spus ca isi tine capul pe spate pentru ca a dormit cu gatul stramb, cum e posibil acest lucru?
Eu si sotul meu i-am cerut sa ne mute la Bucuresti, dar dansa nu a fost de acord. Ne-a spus ca in maximum 5 zile isi revine, sa nu ne mai speriem. Am asistat la suferinta copilului nostru fara sa stim cu ce ne confruntam. Noaptea de marti a trecut greu, miercuri s-a desfasurat cam la fel, fetita simtindu-se din ce in ce mai rau, dar nimeni nu-si dadea interesul sa faca ceva mai mult pentru ea. Fetita zacea, era palida si slabita, tinea picioarele stranse si i se administra in continuu Metoclopramid, Vitamina C, Gentamicina ci ceva pentru febra.
Noaptea a fost cel mai rau, a facut febra mare, care ii scadea doar la administrarea tratamentelor, iar apoi revenea. Am incercat sa dau de medicul de garda, dar ni s-a spus mie si celorlalte mamici din salon ca nu avem medic de garda la pediatrie. Am incremenit, nu stiam ce sa fac. In jurul orei 6 dimineata l-am sunat pe sotul meu sa vina la spital, pentru ca fetitei ii era foarte rau.
In cele din urma ne-au dat trimitere la Bucuresti, cu precizarea „suspect de meningita”.
La spitalul Victor Babes i s-a pus diagnosticul de meningita bacteriana, ni s-a explicat cum se manifesta boala, care sunt simptomele si faptul ca este o boala grava, ca poate ramane cu sechele daca nu este diagnosticata la timp si tratata adecvat.
De aici a inceput suferinta noastra. Fetita are multe punctii, in total 5. Nu mai spun cate antibiotice i-au fost adiministrate, nu a mancat 2 saptamani, nu s-a ridicat din pat aproximativ o luna.
In prezent facem terapie la psiholog si la psihiatru. In timpul spitalizarii am observat ca nu mai aude bine si am facut o programare la spitalul Grigore Alexandrescu pentru Potentiale Evocade Auditive, apoi am aflat rezultatul: cu urechea stanga nu mai aude deloc si nu se mai poate face nimic, iar cu dreapta aude 25%. Se poate pune proteze, dar costa si am amanat pentru la primavara. Am facut gimnastica pentru ca fetita sa poate merge si continuam sa facem pentru ca inca nu s-a refacut complet.
Am intalnit si oameni care isi fac meseria bine si cu suflet. Vorbesc despre cei de la spitalul Victor Babes. O sa le multumim toata viata pentru cat s-au straduit sa ne salveze fetita.
Fetita are nevoie ca de o protezare care ne-ar costa 9.800 lei pe o perioada de 6 luni, in cazul in care nu functioneaza, singura sansa pentru copil este implantul.
Va multumesc mult pentru atentia acordata!
Cei care doresc sa o ajute pe Cristina pot depune donatii in contul RO87RZBR0000060012507171, deschis la Raiffeisen Bank sa ne pot contacta la numarul de telefon 0764 558 835.
Va multumim!