Poveştile copiilor cu părinţii după gratii. "Cu tata e mai bine pentru că nu mă bate niciun copil"
16.000 de copii români au cel puţin un părinte în închisoare şi majoritatea dintre ei trec prin mari traume, sunt stigmatizaţi şi marginalizaţi la şcoală, fără nicio vină.
Pe toţi aceşti copii, statul nu îi ajută în niciun fel. Nu există niciun serviciu prin cei mici să fie monitorizaţi ori consiliaţi.
Marcaţi de dor, o sută de astfel de copii s-au întâlnit vineri cu taţii lor încarceraţi la Penitenciarul Jilava, într-un picnic marcat de amărăciune.
Doi fraţi, de 9 şi 11 ani, şi-au revăzut tatăl închis de 3 ani la Jilava, pentru furt.
Băiat: "I-a dat opt ani şi mai are cinci. Cu el e mai bine pentru că nu mă bate niciun copil, iar fără el mă bat toţi."
Reporter: "Nu vrei pe nimeni altcineva?"
Băiat: "Decât pe tata, că nici mama nu stă cu mine."
Fetiță: "Suferim că nu avem părinţii lângă noi. O avem doar pe bunica şi ea e mai în vârstă. Aşa dacă îi aveam pe ei, puteam să mergem mai peste tot".
Greşelile celor mari transfomă şi destinele copiilor. Este un cerc vicios, din care prea puţini scapă. Mulţi dintre copiii deţinuţilor ajung să fie stigmatizaţi, marginalizaţi la şcoală sau în grupul de prieteni, se confruntă cu sărăcia şi ajung de multe ori să abandoneze şcoală.
Cristina Teoroc, director adjunct Penitenciarul Jilavă:
"Aceşti copii nu au nicio vină pentru ce li s-a întâmplat şi pierderea unui părinte, chiar şi temporară este traumatizantă".
O sută de copii şi-au revăzut vineri părinţii încarceraţi la Jilava, într-un picnic organizat de reprezentanţii penitenciarului.
O picătură într-un ocean pentru că, de fapt- cei mici au nevoie de mult mai mult: nu doar ajutor financiar constant, ci şi consiliere psihologică.
În Europa sunt peste două milioane de copii care au cel puţin un părinte încarcerat. Aproximativ 16 mii dintre aceştia locuiesc în România. Pentru toţi aceştia, Consiliul European cere condiţii mult mai bune, în special programe de consiliere şi monitorizare. În România nu există însă niciun astfel de serviciu.
Ioan Durnescu, profesor sociologie, Universitatea Bucureşti
"Nu sunt ajutaţi, această problemă nu există pe agenta publică în niciun fel. Ar trebui să existe cel puţin în Direcţiile de protecţie a copilului astfel de servicii de consiliere, de îndrumare, acompaniere."
Recomandarea Consiliului Europei, dată în urmă cu două luni, curpinde şi crearea unor locuri mai prietenoase în care copiii să îşi viziteze părinţii în penitenciare.
Etichete: copii romani, inchisoare, parinti, scoala, serviciu, traume,
