Calvarul zilnic a 250.000 de corporatisti care lucreaza in nordul Capitalei. Cate ore sunt pierdute in trafic sau la metrou
Viata unui sfert de milion de corporatisti din Bucuresti inseamna ore bune pierdute la metrou sau in trafic. O treime dintre oamenii care lucreaza la birouri, in Capitala, au locul de munca in zona de nord a orasului.
In jurul statiilor de metrou Pipera si Aurel Vlaicu s-au construit turnuri si cladiri, fara ca edilii sa asigure si dezvoltarea infrastructurii odata cu aprobarile date uriaselor proiecte imobiliare. S-au dezvoltat, in schimb, afaceri private: tonete de tot felul care au vanzari colosale si care speculeaza poftele "fluviului" de tineri bine platiti.
Statia de metrou Pipera, anul 1987. Dictatorul Nicolae Ceausescu inaugura Magistrala 2, intr-o zona populata atunci cu 15.000 de muncitori care lucrau pe platforma Pipera, in intreprinderile pentru oameni cu facultate: ingineri, electronisti sau specialisti in informatica. Astazi, lucreaza aici de 16 ori mai multi.
La 27 de ani de la inaugurare, metroul bucurestean ramane cea mai eficienta cale de transport folosita de oamenii care lucreaza in Nordul Capitalei. Zilnic, in fiecare dimineata, in doua statii, Pipera si Aurel Vlaicu, se revarsa peste 200.000 de oameni. O populatie echivalenta cu cea a unui oras de marimea Ploiestiului.
Trenurile vin unul dupa altul, chiar la distanta de un minut si jumatate, ca sa faca fata valului de corporatisti. Coada creata ii tine in loc si cate un sfert de ora, pana sa poata iesi la suprafata.
Statiile de metrou nu au fost proiectate pentru aceasta explozie de navetisti, dar nimeni, niciun edil sau autoritate, nu a modernizat strazile si drumurile de la suprafata.
"Azi am venit cu masina. De obicei, vin cu metroul, dar cu masina e mult mai bine, ca macar esti doar cu parfumul tau, cu hainele tale. La metrou e aglomeratie", spune un corporatist.
Pe cat de futuriste si "rupte din filme" par cladirile si pasajele construite in ultimii ani, pe atat de descurajant e peisajul pentru un sofer. Pe bulevardul Dimitrie Pompeiu, masinile sunt incremenite cate 2 ore dimineata si cate 4 ore seara.
Vazuta din satelit, zona pare incinsa cu un lant inrosit de exasperare. Calvarul tine dimineata, de la 8:00 la 10:00 si se instaleaza iarasi dupa-amiaza, cand angajatii pleaca acasa.
Pentru sfertul de milion de oameni cu salarii peste medie si mari, care vin zi de zi la munca pe drumul stramt, chinuitor, singurul ce-i duce la cladirile moderne de sticla si otel, au aparut peste tot servicii. Cafeaua curge in cantitati industriale, produsele de patiserie se vand cu tonele si la fel tot ce inseamna nevoile corporatistilor. Nimeni nu da si bon fiscal.
In Aviatiei si Pipera, s-a construit in ultimii 4 ani o mare de birouri, iar infrastructura proasta le face sa fie mai ieftine in comparatie cu cele din Centru. Un metru patrat costa intre 10 si 20 de euro pe luna. Cladiri-mamut de birouri rasar in continuare, fara ca vreo autoritate locala ori centrala sa schimbe ceva pentru ca oamenii care vor lucra in ele sa nu-si mai ingroape 3 ore din fiecare zi pe drum.
Etichete: bucuresti, corporatii, infrastructura, transport,
