Tantrumurile la copii. Cauze reale și metode eficiente de gestionare. Cum recunoști un episod de furie

Astfel de episoade, cunoscute drept tantrumuri, sunt adesea interpretate greșit ca semne de răsfăț sau lipsă de disciplină.

În realitate, specialiștii spun că aceste reacții sunt, în majoritatea cazurilor, o etapă normală a dezvoltării copilului. Potrivit experților de la Child Mind Institute, aceste izbucniri emoționale sunt unul dintre cele mai frecvente motive pentru care copiii mici ajung la evaluări psihologice. Ele apar atunci când cei mici sunt copleșiți de emoții pe care încă nu știu să le gestioneze.

Psihologii explică faptul că, în primii ani de viață, creierul copilului nu este suficient de matur pentru a controla emoțiile puternice. În lipsa unor abilități dezvoltate de autoreglare și comunicare, tantrumurile devin modul prin care copiii își exprimă frustrarea, nevoile sau dorința de a avea mai mult control asupra lumii din jurul lor.

Ce sunt tantrumurile la copii și la ce vârste apar

Tantrumurile sunt crize emoționale intense: plâns, țipete, lovituri, aruncarea obiectelor sau refuzul de a coopera. Ele apar atunci când copilul trăiește emoții puternice, precum furia sau frustrarea, dar nu are încă abilitatea de a le exprima verbal sau de a le controla.

Specialiștii în dezvoltarea copilului spun că această etapă este normală în primii ani de viață, când creierul copilului se dezvoltă rapid, iar capacitatea de autoreglare emoțională este încă limitată. Studiile arată că tantrumurile apar cel mai frecvent între 1 și 3 ani, perioadă în care copiii își dezvoltă autonomia și dorința de independență. Vârsta de 2 ani a copilului este cunoscută, în limbajul modern al parentingului, drept perioada „teribililor doi ani” („the terrible twos”).  

Potrivit cercetărilor din literatura medicală despre dezvoltarea copilului:

• aproximativ 87% dintre copiii între 18 și 24 de luni au tantrumuri
• procentul crește la 91% între 30 și 36 de luni
• după vârsta de 4–5 ani, episoadele devin mult mai rare

În cele mai multe cazuri, crizele durează câteva minute, media fiind de aproximativ 3–4 minute, potrivit studiilor din psihologia copilului. Pe măsură ce copiii își dezvoltă limbajul și învață să își regleze emoțiile, aceste episoade apar tot mai rar.

Cum recunoști un episod de furie autentic

Un tantrum autentic apare, de obicei, brusc și este disproporționat față de situația care l-a declanșat. Copilul poate trece rapid de la calm la o explozie emoțională, pentru că nu are încă instrumentele necesare pentru a gestiona frustrarea.

Semnele frecvente ale unui tantrum includ:

• plâns intens sau țipete
• trântirea pe jos
• aruncarea obiectelor
• lovirea sau mușcarea
• rigidizarea corpului
• refuzul de a coopera

În unele cazuri pot apărea reacții mai intense, cum ar fi să își țină respirația sau să se lovească singur, însă acestea sunt mai rare.

Psihologii subliniază că, în cele mai multe situații, copilul nu încearcă să manipuleze, ci pur și simplu este depășit de emoții. Acest lucru se întâmplă deoarece zona creierului responsabilă de autocontrol, cortexul prefrontal, nu este încă suficient dezvoltată în primii ani de viață.

Semne că un tantrum este cauzat de oboseală, foame sau supra-stimulare

În multe situații, tantrumurile nu apar întâmplător, ci sunt declanșate de factori fiziologici sau de mediu.

Printre cei mai frecvenți declanșatori se numără:

Oboseala - Un copil obosit își pierde rapid capacitatea de autoreglare emoțională.

Foamea - Nivelul scăzut de energie poate duce la iritabilitate și reacții intense.

Supra-stimularea - Zgomotul puternic, luminile intense sau aglomerația pot copleși sistemul nervos al copilului.

Schimbările de rutină - Copiii mici se simt mai în siguranță atunci când au un program previzibil.

Frustrarea de comunicare - Copiii nu pot exprima întotdeauna clar ceea ce își doresc, iar lipsa limbajului poate genera frustrare.

În multe studii despre comportamentul copiilor mici, părinții indică oboseala, supra-stimularea sau nevoile neîmplinite drept cei mai frecvenți factori care declanșează crizele de furie.

Cauzele reale ale tantrumurilor la copii

Psihologia modernă explică tantrumurile prin dezvoltarea incompletă a creierului în primii ani de viață. Zonele responsabile de autocontrol, în special cortexul prefrontal, se dezvoltă mult mai lent decât zonele emoționale ale creierului, precum amigdala, care gestionează reacțiile de furie și frică. Din acest motiv, copiii pot simți emoții foarte intense fără să le poată controla.

Printre cele mai frecvente cauze identificate de specialiști se numără:

Dezvoltarea limbajului

Copiii mici nu pot încă să exprime clar ce simt sau ce își doresc, iar frustrarea acumulată se poate transforma rapid într-o reacție emoțională intensă.

Dorința de independență

În jurul vârstei de 2 ani, copiii încep să își afirme autonomia și dorința de control asupra mediului din jur.

Controlul impulsurilor insuficient dezvoltat

Chiar dacă pot repeta regulile spuse de adulți, copiii nu au încă abilitatea neurologică de a le respecta constant.

Temperamentul copilului

Unii copii sunt mai sensibili sau reacționează mai intens la frustrare, schimbări sau stimuli puternici.

Schimbările de rutină sau nevoile neîmplinite

Oboseala, foamea, supra-stimularea sau stresul pot crește probabilitatea unui episod de furie.

În unele cazuri, tantrumurile frecvente pot fi asociate și cu dificultăți emoționale sau de dezvoltare, precum ADHD, anxietate, dificultăți de învățare sau autism, potrivit specialiștilor de la Child Mind Institute.

Greșeli frecvente pe care le fac părinții în timpul unui tantrum

Specialiștii spun că reacția adulților poate amplifica sau, dimpotrivă, poate calma un episod de furie.

Printre cele mai frecvente greșeli se numără:

• Ridicarea tonului sau pedepsirea imediată
• Furia părintelui poate intensifica reacția copilului.
• Cedarea imediată pentru a opri criza

Dacă regula dispare în timpul tantrumului, copilul învață că furia este o metodă eficientă pentru a obține ceea ce își dorește.

Explicațiile logice în plină criză

În timpul unui tantrum, copilul este dominat de emoții, iar explicațiile raționale nu funcționează.

Mustrarea copilului în public

Mesaje precum „uite ce faci de față cu toată lumea” pot crește anxietatea și frustrarea.

Distragerea constantă cu ecrane

Unele cercetări sugerează că folosirea telefoanelor sau tabletelor pentru calmarea copiilor poate afecta dezvoltarea capacităților de autoreglare emoțională.

Ce să faci în timpul unui episod de furie, dacă are loc în public

Pentru mulți părinți, cele mai dificile momente sunt tantrumurile din spațiile publice. Psihologii recomandă câteva strategii simple care pot ajuta la calmarea situației.

1. Rămâi calm

Copiii tind să preia emoțiile adultului. Dacă părintele devine agitat sau furios, episodul se poate intensifica.

2. Validează emoția copilului

Fraze precum „Știu că ești supărat” îl ajută pe copil să se simtă înțeles.

3. Menține limita stabilită

Empatia nu înseamnă renunțarea la reguli. Copiii au nevoie de limite clare pentru a se simți în siguranță.

4. Oferă spațiu și siguranță

Uneori copilul are nevoie de câteva minute pentru a se liniști.

5. Conectează-te cu copilul după episod

Discuțiile despre emoții sunt mai eficiente abia după ce copilul s-a calmat.

Psihologii spun că astfel de momente pot deveni oportunități importante de învățare emoțională. Pe măsură ce cresc, copiii învață treptat să își recunoască emoțiile și să le gestioneze mai bine.