Psihoterapeut: Depresia sau tristeţea de sărbători apare adesea tocmai din cauză că presiunea socială e mare să fim fericiţi
Yolanda Creţescu, psihoterapeut a explicat pentru News.ro de ce unii dintre noi ajungem să ne simţim trişti sau depresivi în această perioadă, aici invocând presiunea socială şi realitatea fiecăruia care nu se potriveşte cu o imagine ideală.
Cei care sunt singuri, mai ales în această perioadă, își pot umple viața cu sens, spune psihoterapeutul Yolanda Crețescu, iar aici câteva idei pot consta în reluarea unui proiect amânat sau în reconectarea cu ceilalți.
Tinerii se pot simți de sărbători în postura de a juca un rol în care nu se regăsesc, spune specialistul, și atunci părinții lor îi pot angrena în activități de familie, însă ar trebui, în același timp, să le acorde și șansa spațiului personal.
De asemenea, specialistul spune că, în perioada aceasta, ar trebui să prioritizăm oamenii și timpul petrecut împreună, nu sarcinile multiple legate de aspectul comercial al sărbătorilor. Sărbătorile sunt despre a ne reaminti că suntem oameni, nu mașinuțe care performează, a explicat Yolanda Crețescu.
În ce context poate apărea depresia sau stările de tristețe în timpul sărbătorilor sau după acestea?
Depresia sau tristețea de sărbători apare adesea tocmai din cauză că presiunea socială e mare să fim fericiți, uniți, plini de bucurie. Când realitatea noastră nu se potrivește cu această imagine ideală, fie că suntem singuri, avem relații tensionate, am pierdut pe cineva drag sau pur și simplu nu simțim acel „magic”, apare un gol imens. E ca și cum toată lumea ar merge într-o direcție, iar tu stai pe loc sau mergi în cealaltă parte. Sentimentul de izolare și de „nu mă potrivesc” se adâncește. Ca psihoterapeut adlerian, îmi amintesc de fiecare dată că toate comportamentele noastre au un scop, spun ceva. Uneori, tristețea e un semn că ceva din abordarea noastră asupra vieții nu mai funcționează și că avem o nevoie profundă de reorientare.
Ce pot face în această perioadă cei care sunt singuri?
Cei care sunt singuri pot face ceva care pare contraintuitiv: să nu se lupte cu singurătatea, ci s-o transforme. În loc să stea cu gândul „trebuie să fiu cu alții”, pot decide cum să-și umple acel spațiu cu sens. Poate înseamnă să faci ceva bun pentru tine: un proiect amânat, o plimbare lungă. Sau să ieși din tine și să faci ceva bun pentru altcineva: să te oferi voluntar, să duci un mic dar unui vecin în vârstă, să scrii scrisori. Conectarea, chiar și una mică, reafirmă apartenența noastră la comunitate. E important să nu stai toată ziua în pijamale, să-ți structurezi timpul ca pe o zi specială.
Cum împacă familiile nevoile adolescenților în această perioadă, poate nu toți sunt încântați să fie împreună cu familia de sărbători?
Familiile și adolescenții — aici e o luptă clară între nevoia de apartenență la familie și nevoia de individualitate, de a se afirma ca persoană separată. Tânărul poate simți că este forțat să joace un rol în care nu se regăsește. Părinții pot simți că sunt respinși. Soluția ar putea fi o negociere blândă: „Știu că ai și alte planuri, cum putem face ca în aceste două zile importante să fim împreună, iar apoi să-ți ai spațiul tău?” Să i se ofere adolescentului un rol activ, nu pasiv, să fie responsabil de ceva — playlistul de colinde, decorul unui colț — să se simtă văzut ca un partener, nu ca un copil. Respectarea spațiului lui e cheia.
Cum putem gestiona tot ce avem de făcut în această lună, ce prioritizăm în mod eronat și ce ar trebui să conteze cel mai mult?
Prioritizăm eronat perfecțiunea și aspectul, în locul conexiunii și sensului. Neobosit, alergăm după meniurile ideale, cadourile impecabile, decorul de revistă și uităm că scopul ar trebui să fie să ne simțim mai aproape de cei dragi. Adler ar spune că ne concentrăm prea mult pe „succesul” vizibil al sărbătorii, nu pe „contribuția” noastră la bunăstarea celorlalți. Ce ar trebui să conteze cel mai mult? Acele mici clipe autentice: o cafea băută împreună fără grabă, o amintire amuzantă împărtășită, un moment de liniște. Prioritizează oamenii, nu sarcinile.
Considerați că ne obosim inutil?
Da, ne obosim inutil de multe ori. Ne obosim pentru că urmăm un „script” pe care nu l-am scris noi. Pare că „așa se face” și alergăm să bifăm sarcini. Oboseala vine când efortul nu are legătură cu valorile noastre cu adevărat importante. Dacă bagi o energie enormă să faci cozonaci care nici nu îți plac, doar pentru a putea face o poză, atunci da, e oboseală goală. Dacă petreci aceeași energie să asculți pe cineva care are nevoie, atunci oboseala va avea un alt gust, unul de împlinire.
Cum ar trebui să vedem, mai ales în această perioadă, relația cu cei dragi, despre ce anume ar trebui să fie, de fapt, sărbătorile?
E perfect normal să simți un mix de sentimente: bucurie, nostalgie, melancolie, iritație. Sărbătorile sunt ca o lentilă care mărește mult prea mult tot ce trăim deja. Permite-ți să simți, fără judecată. Aș mai vorbi despre tineri și vacanță. Nu trebuie să fie o pauză spectaculoasă. Încurajează-i să găsească ceva care să-i captiveze, nu doar să treacă timpul. Un mic proiect, un skill nou, cititul unei cărți doar pentru plăcere. Frumusețea vine din autenticitate, nu din stimulare constantă. Despre aplecarea către cei dragi: cea mai puternică terapie adleriană e comunitatea și sentimentul de apartenență. Înclină-te nu din datorie, ci din curiozitate autentică. Du-te la bunicul, nu doar să-i lași o pâine, ci să-i asculți cu adevărat o poveste. Sună pe cineva singur nu doar să-i urezi „Sărbători fericite!”, ci să-i spui „Mă gândeam la tine și voiam să aud cum o duci”. Asta înseamnă conexiune.
În final, sărbătorile acestea sunt despre a ne reaminti că suntem oameni, nu mașinuțe care performează. Sunt despre a reduce viteza, să ne vedem în ochi, să dăm și să primim în moduri mici și reale. Nu trebuie să fie perfecte. Am un singur mesaj cu care și eu învăț să plec acasă zilnic: „Ai grijă de tine. E în regulă să fie așa cum e!”.
Sursa: News.ro
Etichete: oameni, depresie, craciun, psihoterapeut, tristete,
Dată publicare:
26-12-2025 08:19
