Expresii precum „poți face orice” sună bine, dar specialiștii spun că cei mici au mai mult de câștigat atunci când învață să aprecieze efortul, să accepte că nu totul iese din prima și să vadă greșelile ca pe o parte firească a învățării.
De ce „poți face orice” nu este întotdeauna cel mai bun mesaj pentru copii
Atunci când un părinte îi spune copilului „poți face orice dacă îți dorești suficient de mult”, intenția este bună. Vrea să îi dea curaj, să îl ajute să aibă încredere în el și să nu renunțe ușor. Problema este că un astfel de mesaj poate crea impresia că orice rezultat depinde doar de voință și de cât de mult muncește copilul.
În realitate, lucrurile sunt mai complicate. Efortul contează, dar nu este singurul lucru care influențează rezultatul. Contează și aptitudinile, timpul, felul în care copilul învață, sprijinul pe care îl primește și oportunitățile pe care le are. Uneori intervin și lucruri pe care nu le poate controla, notează CBC.com.
Dacă accentul cade mereu pe rezultat, copilul poate ajunge să muncească doar pentru note, premii, trofee sau pentru laude. În loc să se bucure că învață ceva nou sau că devine mai bun, începe să caute confirmarea celor din jur.
Iar când rezultatul dorit nu apare, poate ajunge să creadă că nu s-a străduit suficient sau că este ceva în neregulă cu el. De fapt, există situații în care poți munci mult și tot să nu obții exact ceea ce ți-ai propus. Aici apare și ideea de „growth mindset”, cunoscută mai ales prin cercetările psihologului Carol Dweck. Aceasta nu înseamnă că un copil poate deveni orice doar dacă muncește suficient. Ideea este că multe abilități se pot dezvolta prin exercițiu, răbdare, strategii mai bune și ajutor atunci când este nevoie.
La fel de important este ca un copil să învețe că, dacă o metodă nu funcționează, poate încerca altceva. Nu este suficient să îi spui doar „mai încearcă”. Uneori are nevoie să schimbe felul în care lucrează, să ceară ajutor sau pur și simplu să accepte că anumite lucruri au nevoie de mai mult timp. Un mesaj mai bun ar fi, așadar, unul care îl încurajează fără să îi promită că orice este posibil. Îi poți spune că merită să încerce, că poate deveni mai bun și că este normal să nu îi iasă totul din prima.
La fel de important este să știe că nu trebuie să fie bun la toate. Faptul că are anumite limite nu înseamnă că nu este ambițios. Din contră, îl poate ajuta să își cunoască mai bine punctele forte, să își aleagă obiective potrivite și să treacă mai ușor peste dezamăgiri.
Ce pot spune părinții în locul încurajărilor nerealiste
În loc să îi spună copilului „poți face orice dacă îți dorești suficient de mult”, părinții pot alege mesaje care îl încurajează, dar fără să îi promită că va reuși de fiecare dată. De exemplu, îi pot spune că este normal să îi fie teamă atunci când încearcă ceva nou și că poate merge mai departe chiar dacă nu se simte foarte sigur pe el. Copilul învață astfel că nu trebuie să fie curajos tot timpul și că emoțiile nu îl împiedică să încerce.
La fel de important este să înțeleagă că rezultatele nu apar mereu imediat. În loc de „sigur vei reuși”, părintele poate spune „uneori este nevoie de timp până să vezi rezultatele”. În felul acesta, copilul nu mai simte că trebuie să reușească din prima și înțelege că progresul poate veni treptat.
Și dezamăgirea poate fi discutată deschis. Părinții îi pot povesti copilului despre momente în care nici lor nu le-a ieșit ceva, deși s-au străduit. Poate fi vorba despre un examen, un proiect sau o oportunitate pierdută. Copilul vede astfel că eșecurile și dezamăgirile apar în viața tuturor și că pot fi depășite.
Un alt mesaj bun este că efortul nu înseamnă neapărat că vei câștiga sau că vei fi cel mai bun. În schimb, te poate ajuta să progresezi, să înveți și să continui. Este bine și ca un copil să audă că nu trebuie să se priceapă la toate. Părintele poate spune simplu: „Nici eu nu sunt bun la toate și este în regulă”. Astfel, copilul învață că poate avea lucruri la care se descurcă foarte bine și altele la care are nevoie de mai mult timp sau de ajutor.
Cum îi înveți pe copii să aibă încredere în propriile forțe
Încrederea în sine nu se construiește doar spunându-i copilului că este deștept, bun sau capabil. Se construiește mai ales atunci când el vede singur că poate face ceva, poate învăța sau poate găsi o soluție.
De aceea, este bine să îi dai sarcini potrivite vârstei și să îl lași să încerce singur. Poate fi vorba despre un puzzle, îmbrăcat, strânsul jucăriilor sau o activitate nouă. Părintele poate fi aproape, dar fără să intervină imediat. Dacă adultul rezolvă fiecare problemă în locul copilului, acesta pierde ocazia de a simți că a reușit singur.
Și felul în care îl lauzi contează. În loc de „ești foarte deștept”, poți spune „ai continuat chiar dacă ți-a fost greu” sau „ai încercat altă variantă când prima nu a mers”. Astfel, copilul înțelege ce a făcut bine și vede că progresul vine din răbdare, efort și din felul în care caută soluții.
Este la fel de important ca greșelile să nu fie transformate în ceva grav. Copilul trebuie să știe că poate încerca, poate greși și poate încerca din nou. Încrederea adevărată nu înseamnă să creadă că va reuși mereu. Înseamnă să știe că poate încerca, că poate învăța din ce nu i-a ieșit și că poate merge mai departe chiar și atunci când lucrurile nu ies din prima.
De ce e important ca cei mici să înțeleagă valoarea efortului
Copiii trebuie să înțeleagă că efortul contează, dar nu pentru că le garantează de fiecare dată succesul. Uneori pot munci mult și tot să nu obțină nota dorită, premiul sau primul loc. Asta nu înseamnă însă că munca lor a fost inutilă. Chiar și atunci când rezultatul nu este cel așteptat, copilul rămâne cu ceva important: a exersat, a învățat, a încercat o altă metodă și a văzut că poate continua chiar și atunci când lucrurile devin mai grele.
De aceea, părinții nu trebuie să pună accent doar pe rezultat. În loc de „bravo, ai luat cea mai mare notă”, pot observa și drumul până acolo: „Am văzut cât ai exersat” sau „Mi-a plăcut că nu ai renunțat când ți-a fost greu”. În felul acesta, copilul începe să înțeleagă că progresul nu înseamnă doar premii sau note bune. Contează și răbdarea, perseverența și felul în care încearcă să rezolve o problemă.
Totuși, efortul nu înseamnă doar să îi spui „încearcă mai mult”. Dacă ceva nu merge, uneori este nevoie de o altă metodă, mai mult ajutor sau mai mult timp. Copilul trebuie să știe că poate schimba strategia, poate cere sprijin și poate învăța din ceea ce nu a funcționat. Pe termen lung, această abordare îl ajută să nu facă lucrurile doar pentru laudă sau recompense. Începe să observe singur că poate progresa și că munca lui are valoare chiar dacă nu vine mereu cu un premiu la final.
Cum îi ajută părinții să transforme eșecul într-o lecție
Atunci când copilul este dezamăgit, primul impuls al părintelui este adesea să îl liniștească imediat. Dacă nu a câștigat un concurs sau a primit o notă mai mică, pot apărea replici precum „data viitoare sigur câștigi” sau „oricum tu ai fost mai bun”. Mai util este însă ca părintele să recunoască mai întâi ceea ce simte copilul. Poate spune simplu: „Știu că ești dezamăgit, pentru că ai muncit mult”. Copilul simte astfel că emoția lui este înțeleasă și că nu trebuie să o ascundă.
După ce se liniștește, poate urma discuția despre ce s-a întâmplat. Ce a mers bine? Ce a fost mai greu? Ar putea încerca altfel data viitoare? Are nevoie de mai mult exercițiu sau de ajutor? În felul acesta, copilul nu ajunge imediat la concluzia „nu sunt bun la asta”. Înțelege că a fost vorba despre o situație care poate fi analizată și din care poate învăța ceva.
Și părinții pot povesti despre propriile lor eșecuri. Pot vorbi despre un examen, un proiect sau o situație în care și-au dorit ceva foarte mult, dar nu au reușit. Important este să îi spună copilului și ce au făcut după aceea, ce au schimbat și ce au învățat. Copilul vede astfel că eșecul nu este ceva rușinos și nici dovada că nu este suficient de bun. Uneori este doar un semn că mai are ceva de exersat, de schimbat sau de învățat.
Mesajul nu trebuie să fie că orice nereușită se va transforma sigur într-un succes. Mai important este să înțeleagă că un rezultat slab nu înseamnă că totul s-a terminat și că poate merge mai departe cu mai multă experiență decât înainte.
Fraze pe care părinții le pot folosi pentru a-i încuraja pe copii
Încurajarea nu înseamnă să îi spui copilului că va reuși sigur de fiecare dată. Mai important este să îi dai curaj să încerce, să nu renunțe imediat și să înțeleagă că un eșec nu spune totul despre ceea ce poate face. O formulare simplă este „Încearcă lucruri noi, chiar dacă îți este teamă”. Copilul nu trebuie să aștepte să îi dispară frica pentru a face primul pas. Poate avea emoții și, în același timp, poate încerca. Părintele îi poate spune și: „Înțeleg că îți este teamă. Este normal să te simți așa”. Mesajul este potrivit mai ales înainte de un examen, un concurs sau o activitate nouă.
O altă frază utilă este „Uneori este nevoie de timp pentru ca munca ta să dea rezultate”. Copilul înțelege astfel că progresul nu apare mereu imediat și că nu trebuie să creadă că a eșuat doar pentru că rezultatul întârzie.
Părinții pot spune și „Am văzut cât ai muncit” sau „Ai continuat chiar dacă ți-a fost greu”. În felul acesta, copilul vede că nu contează doar nota, premiul sau locul obținut, ci și efortul pe care l-a depus. Și dezamăgirea poate fi privită altfel. „Dezamăgirea este o ocazie de a învăța” poate fi urmat de întrebări simple: „Ce ai face diferit data viitoare?” sau „Ce ai învățat din ce s-a întâmplat?”. Astfel, copilul nu rămâne blocat în ideea că nu este suficient de bun.
În loc de „poți obține orice dacă îți dorești”, este mai realist să îi spui „Dacă îți propui ceva, poți continua să încerci”. Părintele nu îi promite rezultatul, dar îi arată că perseverența și felul în care reacționează atunci când ceva nu merge depind de el. La fel de important este și mesajul „Nu trebuie să fii bun la toate și este în regulă”. Copiii au nevoie să știe că fiecare om are lucruri la care se descurcă mai bine și altele care îi dau mai mult de lucru.
Încurajarea adevărată nu înseamnă să îi spui copilului că nu are limite. Înseamnă să îl ajuți să aibă încredere în el și atunci când greșește, când cere ajutor sau când își dă seama că un anumit lucru nu i se potrivește.
