Efectele acestor medicamente asupra persoanelor aflate în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer şi ale demenţei au fost "fie inexistente, fie constant nesemnificative", au afirmat cercetătorii.
Organizaţiile caritabile au contestat, însă, aceste concluzii, afirmând că experţii au încercat să "pună la un loc o întreagă clasă de medicamente", combinând studiile clinice eşuate cu cercetări mai recente, încununate de succes.
Medicamentele anti-amiloid se leagă de proteina care se acumulează în creierul persoanelor care suferă de Alzheimer, eliminând depozitele şi încetinind declinul cognitiv. Însă, Edo Richard, profesor de neurologie la Centrul Medical Universitar Radboud din Ţările de Jos, a declarat că echipa sa a observat că rezultatele studiilor clinice din ultimele două decenii "nu sunt consecvente".
Noua analiză Cochrane a trecut în revistă 17 studii care au implicat în total 20.342 de pacienţi. Majoritatea aveau fie tulburări cognitive uşoare (MCI), care cauzează probleme de gândire şi memorie, fie demenţă, fie ambele, la o vârstă medie cuprinsă între 70 şi 74 de ani.
Cercetările lor au inclus studii clinice asupra lecanemab şi donanemab - două medicamente anti-amiloid - precum şi aducanumab, care a fost retras de către producător, şi bapineuzumab, crenezumab şi solanezumab, retrase după eşecul studiilor clinice.
Analiza a constatat că efectele acestor medicamente asupra funcţiei cognitive şi a gravităţii demenţei după 18 luni au fost "nesemnificative". Potrivit lui Edo Richard, diferenţele observate în urma tratamentelor au fost "cu mult sub efectul minim necesar pentru a fi remarcat de pacienţi şi de îngrijitori".
Francesco Nonino, neurolog şi epidemiolog la Institutul IRCCS de Ştiinţe Neurologice din Bologna, Italia, a declarat: "Din păcate, dovezile sugerează că aceste medicamente nu le aduc pacienţilor nicio îmbunătăţire semnificativă".
"Există acum un set convingător de dovezi care converg către concluzia că nu există niciun efect semnificativ din punct de vedere clinic", a adăugat el.
"Deşi studiile clinice iniţiale au indicat rezultate semnificative din punct de vedere statistic, este important să se facă distincţia între acest lucru şi relevanţa clinică. Este ceva obişnuit ca studiile să găsească rezultate semnificative din punct de vedere statistic care nu se traduc într-o diferenţă clinică semnificativă pentru pacienţi", a explicat Nonino.
Medicamentele ar putea, de asemenea, să crească riscul de edem şi de hemoragie la nivelul creierului, potrivit studiului. Aceste efecte secundare au fost observate în urma scanărilor cerebrale, însă nu au provocat simptome la majoritatea pacienţilor, iar impactul pe termen lung nu era clar.
Nonino a subliniat, de asemenea, că majoritatea cercetătorii care au realizat studiile au raportat rezultate după 18 luni, o perioadă pe care o consideră "relativ scurtă (...) în contextul unei afecţiuni cu evoluţie lentă, precum Alzheimer".
"De asemenea, trebuie reţinut faptul că, în practica clinică, aceste medicamente pot fi utilizate probabil pentru o perioadă mult mai lungă de 18 luni", a spus el.
Edo Richard, care conduce o clinică specializată în demenţă, a declarat că a fost sincer cu pacienţii săi în privinţa efectelor medicamentelor aprobate şi că acestea erau "prea nesemnificative pentru ca pacienţii şi îngrijitorii să le observe". El a declarat că a subliniat, totodată, potenţialele efecte secundare, necesitatea unor investigaţii imagistice şi analize diverse pentru a confirma eligibilitatea, precum şi faptul că pacienţii ar trebui să se prezinte la clinică la fiecare două până la patru săptămâni pentru a primi tratamentul prin perfuzie intravenoasă.
"Consider că este extrem de important să fim sinceri cu pacienţii noştri în legătură cu aşteptările... Ca medic, nu-mi doresc nimic mai mult decât să pot în sfârşit să le prescriu un medicament care să ofere un pic mai multă speranţă pacienţilor şi familiilor lor, dar sunt întotdeauna precaut, evitând să le ofer oamenilor false speranţe", a spus el.
Reacţionând la aceste constatări, Richard Oakley, director asociat pentru cercetare şi inovare la organizaţia Alzheimer's Society din Regatul Unit, a declarat: "Concluziile acestei analize fac ca situaţia să pară mai sumbră decât este în realitate, deoarece autorii au combinat rezultatele pentru majoritatea studiilor clinice eşuate cu un număr mic de studii clinice recente de succes".
"Aceasta include studiile pentru lecanemab şi donanemab, despre care autoritatea de reglementare a medicamentelor din Marea Britanie a convenit că aduc un beneficiu modest, dar semnificativ pentru persoanele cu Alzheimer în stadiu incipient", a adăugat el.
"Este esenţial să interpretăm această analiză în mod nuanţat şi să evităm să distrugem cu un baros zeci de ani de studii ştiinţifice de pionierat", a precizat Oakley.
Jonathan Schott, profesor de neurologie şi coordonator al grupului de cercetare al Institutului de Cercetare a Demenţei din Regatul Unit, afiliat University College London (UCL), a declarat: "Prin combinarea studiilor privind diferite medicamente, dintre care multe au fost retrase de mult timp, unele au avut efecte reduse sau deloc asupra beta-amiloidului, iar majoritatea au eşuat în studiile clinice randomizate, este aproape inevitabil să tragi concluzia că, în ansamblu, acestea sunt ineficiente din punct de vedere clinic".
Susan Kohlhaas, director executiv de cercetare la Alzheimer's Research, a declarat că organizaţia sa caritabilă primeşte în mod regulat mesaje de la familiile afectate de demenţă, care susţin că până şi o întârziere de câteva luni în deteriorarea stării de sănătate a persoanei dragi "ar putea oferi un timp preţios şi semnificativ", care "nu ar trebui minimizat".
"În mod crucial, acest studiu încearcă să pună la un loc o întreagă clasă de medicamente, chiar dacă ştim că diferite tratamente anti-amiloid pot să acţioneze în moduri diferite", a spus ea.
"Tratamentele anti-amiloid nu vor fi singura soluţie pentru vindecarea bolii Alzheimer, iar cercetarea se îndreaptă deja către o gamă mai largă de ţinte biologice. Dar nu este corect să le respingem impactul ca fiind 'nesemnificativ', mai ales când analiza vine cu unele constrângeri clare, care limitează ceea ce ne poate spune", a adăugat Kohlhaas.
