Culele oltenesti au scapat de turci, dar au ramas pe mana romanilor. Sindromul "Casa Poporului" ameninta acest patrimoniu

De aceea, acum suntem la un pas sa pierdem un patrimoniu de o valoarea deosebita. Putini dintre cei care le-au recuperat au bani si timp pentru a le salva.

La sud de Carpati, pe dealurile domoale ale Olteniei, descoperim o extraordinara arhitectura rurala: culele oltenesti. Sunt locuinte cubice, ridicate pe la 1.700 de boiernasii romani ca fortareata in calea jefuitorilor turci. Se numesc cule - dupa cuvantul turn in limba turca. Au fost aproape 200. Au ramas in picioare doar vreo 20. Nu le-au daramat turcii, ci nesabuinta noastra.

Majoritatea au fost confiscate de comunisti, iar dupa 2.000, cand mostenitorii au reusit sa le recupereze, erau ruina. In satul Groserea, cula Crasnaru abia se mai tine pe picioare.

Dupa nationalizare, a fost pe rand gradinita, scoala si apoi muzeu.Tanti Ioana lucreaza ca ingrijitoare in Italia.

Citește și

Cel mai mare dusman al patrimoniului. Voluntarii au asteptat un an ca sa salveze comoara de pe peretii unei biserici

Reporter: Cand vin strainii la dumneavoastra din Italia, ce le aratati?

Ioana Volintiru: Ce sa le arat? N-am ce sa le arat, la ei am vazut multe. Dac-ar fi fost cum era odata, m-as fi mandrit, dar unde sa-i aduc aici? Ce sa vedem? Decat maracini si ruine.

La Curtisoara, la o aruncatura de bat de Targu Jiu, o alta cula straveche - are proprietari care pot si vor sa o readuca la viata.

"Toata lumea viseaza, trebuie sa schimbam tot dintr-o data, sa facem bine, dar chestia asta incepe cu chestii foarte mici si foarte simple de fapt, trebuie numai sa pui mana", spune arhitectul Pierre Bortnowski.

Pierre Bortnowski, roman nascut si educat in vest intr-o familie de arhitecti fugiti in Franta pe vremea comunista. S-a intors acasa, la Curtisoara. Strabunicul n-a apucat sa lase mostenire cula olteneasca. I-au luat-o comunistii cu japca si au facut-o CAP: Biserica mosiei a fost grajd pentru cai, conacul umplut cu porci, iar cula a fost cotet de pasari. N-a contat ca proprietarul o clasase ca monument si primea in ea musafiri ca-ntr-un muzeu.

"Cand a lucrat la Targu Jiu, la Monumentul Eroilor, Brancusi venea foarte des aici si spunea ca asta e cula", a mai spus arhitectul.

Mostenitorii au recuperat cula, care s-a salvat doar pentru ca o muzeografa s-a zbatut s-o includa in muzeul satului din vecinatate.

"Niciodata nu am dorit nici sa schimb muzeul, deci statutul lui de muzeu, mi se pare extraordinara, dar noi vrem sa facem un muzeu locuit, care sa traiasca", a mai spus arhitectul.

Din 2008 incoace, in fiecare vara, cula de la Curtisoara e tabara de studenti, care, satui de teorie, invata aici sa construiasca de-adevaratelea.

"Numai cand ai pus mana poti sa stii mai departe ce inseamna si poti dupa sa gandesti mai bine un proiect", spune Pierre.

Copiii din sat sunt invitati la atelier de sculptura. Dar planul adevarat lui Pierre este sa se apropie de localnici si sa-i ajute sa-si pastreze propria mostenire.

"Ca sa pastram rosiile romanesti, care sunt cele mai bune din Europa si daca se distruge viata la sat, nu vor mai fi rosii din astea, e foarte simplu", crede Pierre.

A luat satul la picior, rugand proprietarii sa nu-si demoleze casele traditionale, voia chiar sa-i ajute sa le renoveze si sa le adauge confortul modern. Putini au inteles ce vrea olteanul cu accent parizian.

"Acum cinci ani, am prins-o cand incepusera deja sa construiasca partea de soclu. Casa veche nu era mai rea si astazi, intr-un fel, se dovedeste ca e o casa neterminata de cinci ani", explica Pierre.

Fratele proprietarului da nas in nas cu noi. Pierre ii spune ca renovarea casei batranesti ar fi fost mai ieftina, iar rezultatul mai confortabil. Arhitectul explica politicos ca santierul vechi de cinci ani numai confort nu inseamna.

Arhitectii au o explicatie pentru patologicul nostru dispret pentru trecut.

"In toti acesti ani, am aspirat la ceea ce se intampla in vest, la modernism, la o schimbare", considera Silvia Demeter Lowe.

"Si mai se suprapune in Romania sindromul care eu il numesc Casa Poporului, care inseamna totul trebuie urias, nu conteaza, mai ales la sat, important este sa fii mai bun decat vecinul si termopanul il pun in fata, in spate e geam vechi stricat, nu conteaza. O gramada de chestii care oamenii le au in cap, in loc de logica si bunul simt care exista inainte si care s-a pierdut undeva", este de parere Pierre.

Pierre observa ca si in restaurare bunul simt se pierde.

"Am vazut un exemplu de biserica intr-un sat. Au refacut tot si au pictat tot, jumatatea noua auriu peste tot, totul. Foarte brilliant", a spus Pierre.

E bucuros ca bisericuta lor de la Curtisoara n-a avut ghinionul acesta. O va restaura el, incet si cu cap, la fel va fi reparata cula seculara, in care ce e vechi va fi pus in valoare. Pana si toaleta la etaj.

"E mai important ceva bun decat ceva nou si atata timp cat nu suntem in stare sa facem ceva nou bun, mai bine pastram ce avem vechi", spune arhitectul.

Pe acelasi principiu, arhitectul si echipa lui de studenti s-au apucat sa restaureze vechea scoala sateasca, pe care localnicii au lasat-o in paragina si-au tocat bani pe una noua. Pierre se simte ca un David in lupta cu Goliat, dar e sigur ca va invinge.

"Trebuie sa incerci o data, de doua ori, de trei ori si pana la urma merge, chiar merge! Lumea, daca le dai suficiente exemple si daca le si arati cum se face, la un moment dat prinde", incheie Pierre.

Educatia aleasa pe care i-au dat-o parintii nu-i permite sa dea cu piciorul propriilor origini si, mai mult, e sigur ca exemplul sau e mai puternic decat cel al vilelor cu termopane scumpe, dar fara poveste.

Articol recomandat de sport.ro

O bătaie de joc românească: tatăl lui David Popovici le-a povestit francezilor cum politicul voia să profite de băiatul lui