Cel mai mare dusman al patrimoniului. Voluntarii au asteptat un an ca sa salveze comoara de pe peretii unei biserici
In Oltenia, zeci de biserici de lemn de o rara frumusete ridicate de tarani acum doua-trei sute de ani au ajuns doar niste ruine. Mai nimeni n-a auzit vreodata de ele si din aceasta cauza sunt printre cele mai fragile monumente istorice ale Europei.
Cativa voluntari pasionati au pornit in Oltenia un proiect ce poate parea nebunesc. Vor sa restaureze 60 de biserici de lemn, adevarate giuvaiere ale arhitecturii rurale oltenesti, pe care localnicii si preotii le-au lasat de izbeliste. Venirea arhitectilor in sate a schimbat mentalitati: comunitatile invata sa-si respecte si sa-si valorifice patrimoniul mostenit.
Nordul Olteniei. Aici, pentru fiecare suflet plecat la Domnul, o cruce vegheaza la fantana. Casa bunicilor, modesta dar trainica, e azi parasita si de vanzare. Numai ca nimeni n-o vrea. Arhitectura de supermarket navaleste in satele de poveste. Iar ceramica de Horezu are azi adversar de temut: leul chinezesc e hotarat sa devina emblema zonei.
In satul Ursi, sub un cort provizoriu, o biserica de o rara frumusete zace ca un bolnav pe patul de spital. Dupa era noastra, pe la 1794, megiesii si boiernasii din Ursi erau saraci , nu si-au permis biserica zidita, dar mesterii locali au ridicat din lemn o bijuterie. Maica Domnului cu aripi, pictura unica, e bandajata din cap pana-n picioare. Hartia japoneza protejeaza ce a mai ramas din ea. Preotul a ramas cu gura cascata, cand i-au batut la usa niste arhitecti care-i cereau voie sa restaureze bisericuta. Chiar atunci, bolta altarului s-a prabusit cu totul.
"Ei venisera sa faca primele masuratori si sub ochii lor s-a produs catastrofa" a marturisit profesorul Dan Mohanu, expert restaurator.
Ce a cladit Gheorghe Zugravul din Ursi a fost lasat de izbeliste vreme de 100 de ani. Cu dispret pentru propriul trecut, satenii si-au mutat sarbatorile in biserica noua. Preotul batran a vrut s-o restaureze, dar s-a incurcat in hartii: "Nu a trecut de comisia de la Craiova.", spune el. Fiindca monument nu putea fi renovat oricum. De disperare ca ploua in Casa Domnului, parintele i-a peticit acoperisul. "Cei de la cultura au cam strambat din nas, ca stiti, ca n-aveau voie" a explicat primarul Constantin Serban.
"M-am gandit la d-l Gigi Becali, da mi-e rusine!" N-a venit Gigi Becali, dar Dumnezeu a trimis arhitectii voluntari, de la fundatia ProPatrimonio, intemeiata de Serban Cantacuzino. Ei au descoperit peste 60 de asemenea biserici valoroase si nestiute.
De fiecare data, autoritatile se plang de lipsa banilor, dar voluntarii de la Fundatia Propatrimonio spun ca adevarata piedica in calea restaurarii este birocratia. Mai intai, tinerii s-au zbatut un an sa obtina autorizatia de restaurare. Apoi, s-au pus pe lucru: "Am luat lumina de la vecina si aveau lanterna, si seara mai lucrau."
Au adus in sat idei si pasiune nebuna. Au invitat satenii la concert in batrana biserica. Alexandru Tomescu si vioara lui Stradivarius - au starnit lacrimi, amintiri, si sentimentul vinovatiei fata de mostenirea distrusa.
Convinsi acum ca istoria lor merita o sansa, satenii au bandajat frescele, cot la cot cu voluntarii, pe care i-au si gazduit. Mesteri din Maramures au refacut fundatia: "Barna de jos intrase in pamant si se putrezise"
Preotul s-a molipsit de entuziasmul strainilor: "Sa batem la usi, daca ne inchide usa, sa intram pe fereastra!" A convins patroni sa care piatra cu camionul. Unii au donat nisip. Altii au carat bucurosi cu tirul barnele distruse tocmai la Bucuresti, la Universitatea de Arte.
Milimetru cu milimetru, chirurgul restaurator reda viata pacientului caruia ursienii ii pusesera cruce. Primele barne restaurate s-au intors deja la Ursi - cu un sofer cu suflet si loc in camion. Cu penseta, restauratorul a reusit imposibilul: "Zicea asta e o minune, mi-au iesit exact chipurile intregi", a povestit preotul.
Pe o scandura, se mai vad instructiunile lasate calfelor de Gheorghe zugravul. Icoanele care impodobeau peretii sunt deocamdata adapostite in biserica moderna din Ursi: "Le-am spus, sa nu le mai sarutati ca poate le degradati, ca veneau si le sarutau!" a povestit preotul Serban. Le-au restaurat studentii de la arte, a fost lucrarea lor de licenta. Bani de asigurari, n-au fost.
Voluntarii au nevoie de inca 10.000 de euro doar pentru reconstructia boltii. Biserica ortodoxa e azi concentrata pe ctitorii marete: sute de biserici din beton inghit sume uriase. De la ministerul culturii, nici un sfant, de la primarie, nici gand, prioritate e canalizarea. Totusi, la alegerile trecute, s-au gasit bani - dar numai pentru biserica noua.
Nu-i nimic, micuta comoara se incapataneaza sa renasca. In anii 1800 a mai fost odata naruita de un cutremur. Povestea e scrisa chiar la intrare: "Ca ajungand in darapanare/ Ne-am ridicat si am pus-o pe temelie/ Si am acoperit-o cu zugraveala."
Intr-un sat vecin, la Sirineasa, alta comoara isi traieste sfarsitul, enoriasii habar n-au ce pierd. Biserica mareata construita vizavi e dovada ca bani ar fi. Macar in satul Ursi, mentalitatea se schimba. Sunt 60 de asemenea biserci, pe care romanii le-ar vizita bucurosi, mesterii locali si-ar putea dezvolta mici afaceri in jurul lor, taranii pensiuni autentice, cu bucate oltenesti, traditionale, dar nimeni nu indrazneste sa gandeasca atat de departe.
Etichete: Oltenia, Salveaza Romania Frumoasa, ursi,
Dată publicare:
