Theodor Paleologu: Diversitatea religioasă din România este întru totul asemănătoare cu cea din Ucraina
Fundația Paleologu propune, în parteneriat cu UNICEF, o serie de clipuri video despre istoria și cultura Ucrainei dedicate românilor și, în oglindă, alte zece clipuri video despre istoria și cultura României.
Fiecare temă este prezentată de profesorul și diplomatul Theodor Paleologu, președintele Fundației Paleologu. Clipurile sunt dedicate celor peste 85.000 de refugiați ucraineni rămași în România.
Acest episod este dedicat religiei din cele două țări, mai exact mozaicului religios care este emblematic pentru ambele națiuni. Atât în România, cât și în Ucraina, regăsim ortodocși (majoritari), greco-catolici, romano-catolici și protestanți, dar și comunități iudaice și musulmane – în Dobrogea și Crimeea ocupată.
Theodor Paleologu: Diversitatea religioasă din România este întru totul asemănătoare cu diversitatea religioasă din Ucraina. Avem și noi Biserică Ortodoxă, Biserică Greco-Catolică, Biserică Romano-Catolică, biserici protestante, o prezență iudaică, o tradiție iudaică importantă și, de asemenea, o prezență islamică în Dobrogea, așa cum în Ucraina există o prezență islamică în Crimeea. Într-un fel, Dobrogea este Crimeea noastră și sperăm să nu ne-o atace nimeni, să nu ne ia niciun vecin. Fără îndoială, nu suntem expuși unui asemenea pericol. Să reluăm însă istoria ortodoxiei în Țările Române, pentru că, spre deosebire de Ucraina, unde există o dată a convertirii - convertirea lui Vladimir în 988 -, aici n-avem așa ceva. E vorba de o trecere lentă, progresivă, la creștinism, fără îndoială datorată influenței bizantine.
Aceeași influență bizantină care explică și convertirea lui Vladimir în secolul X. Țările Române - Moldova și Țara Românească - apar ca entități autonome, independente în secolul XIV, fiind deja creștine. Sunt state creștine, de la început. Asta ar fi o deosebire față de Ucraina. În secolul XIV, Țările Române sunt înconjurate de Ungaria, Polonia, Hoarda de Aur din Crimeea, Imperiul Otoman și Imperiul Bizantin. Avem deja o prezență turcească în secolul XIV, dar Imperiul Bizantin continuă până în 1453. În secolul XVI se produce un eveniment foarte important și în Transilvania, și anume reforma protestantă inițiată de Martin Luther. În 1517 în Germania, iar în Transilvania sașii trec la protestantism. Adoptă protestantismul luteran, în timp ce maghiarii adoptă protestantismul calvinist. Sau, unii dintre ei trec la unitarism, care e mult mai puțin reprezentat în Transilvania, dar totuși e o confesiune importantă din punct de vedere istoric.
Așadar, în secolul XVI avem această diversitate în interiorul protestantismului din Transilvania. Românii din Transilvania vor fi mai târziu supuși unei influențe foarte puternice din partea Imperiului Austriac. În 1698 se proclamă unirea cu Roma, 100 de ani după unirea de la Brest din Ucraina, părțile Ucrainei care depindeau de Polonia. La fel avem și în Transilvania fenomenul uniatismului, care a avut o contribuție culturală extraordinară, pentru că la fel ca și în Ucraina, în interioru Bisericii Greco-Catolice apare în secolul XVIII, apoi în secolul XIX, o formă de conștiință națională puternică. Așadar, Transilvania în mod special este regiunea cea mai diversă din punct de vedere religios din România. De asemenea, o mare diversitate există și în Dobrogea, pentru că acolo avem comunități musulmane, încă din vremea otomană.
Avem de asemenea lipoveni și rascolnici, care au venit din Imperiul Țarist și s-au refugiat în Dobrogea, iar după '90, s-a dezvoltat mult mai mult în România curentul neoprotestant, diferitele biserici neoprotestante, la fel ca și în Ucraina. Sigur că ele existau deja de dinainte, încă din vremea Regatului în România, dar după 1990 au luat o amploare mult mai mare. Deci iată o diversitate foarte mare din punct de vedere religios. De asemenea, iudaismul a fost foarte prezent în Țările Române, în special în Moldova, de asemenea și în Transilvania de Nord, în Bucovina, la Cernăuți exista o comunitate evreiască de limbă germană. Din păcate, în secolul XX, în Ucraina și în România, evreii au fost deportați și au rămas mult prea puțini în România, la fel ca și în Ucraina.
De asemenea, cred că e foarte important să punem accentul pe anumite personalități care ne leagă unii de alții. Aș menționa foarte rapid un român care a contat mult în Ucraina și un ucrainean care a contat mult în România. Și anume mitropolitul Petru Movilă -Petro Mohila în Ucraina - ca mitropolit al Kievului în secolul XVII, iar în secolul XVIII Paisie Velicicovschi, ucrainean de origine, care a trăit mult în România. A fost călugăr la mănăstirea Neamț și a lăsat în urmă o moștenire spirituală cu totul extraordinară, de o bogăție fără seamăn.
