Theodor Paleologu: Citiți-l pe Caragiale și veți înțelege politica românească, dar și pe cea ucraineană
Fundația Paleologu propune, în parteneriat cu UNICEF, o serie de clipuri video despre istoria și cultura Ucrainei dedicate românilor și, în oglindă, alte zece clipuri video despre istoria și cultura României.
Fiecare temă este prezentată de profesorul și diplomatul Theodor Paleologu, președintele Fundației Paleologu. Clipurile sunt dedicate celor peste 85.000 de refugiați ucraineni rămași în România.
Theodor Paleologu prezintă, în acest episod, câteva din marile personalități ale culturii române din secolele XIX-XX, care s-au aplecat asupra folclorului și a spiritului național. Unii dintre ei, precum Mihail Sadoveanu, a scris cu multă simpatie despre cazacii ucraineni, în romanele sale.
Theodor Paleologu: Până în secolul XIX, adică în secolele XVI-XVIII- început de secol XIX, cultura românească era centrată pe biserică și, evident, aristocrație. Se învăța foarte multă carte în academiile domnești din Moldova și Valahia. Carte grecească, evident, literatură clasică, de asemenea, și literatură bisericească. Ce se întâmplă nou în secolul XIX, la fel ca și în Ucraina, este interesul pentru folclor, pentru spiritul popular, pentru spiritul național. Și așa apare în secolul XIX acest curent foarte puternic de descoperire a poeziei populare. De pildă, Miorița este una dintre marile capodopere ale literaturii populare românești. Sigur că, așa cum o citim acum, ea a fost prelucrată de un foarte mare poet al nostru, și anume Vasile Alecsandri.
Evident că nu pot să vă prezint toate marile personalități ale culturii române. Aș vrea însă să rețineți câteva nume, și să vorbiți despre ele cu prietenii voștri români. Eminescu și Caragiale, în primul rând, pentru că sunt precum Apollo și Dionisos în cultura greacă. Unul este un geniu comic. Caragiale este un geniu comic extraordinar. Dacă vreți să înțelegeți politica românească, citiți-l pe Caragiale. Citiți "O scrisoare pierdută" sau "D'ale Carnavalului" sau "O noapte furtunoasă". La fiecare pagină veți găsi câte un citat potrivit pentru a înțelege politica românească și, cred eu, și politica ucraineană.
Eminescu era un mare poet, un jurnalist conservator extraordinar. Este însă cealaltă dimensiune a sufletului românesc, să zicem, o dimensiune idealistă, să spunem. Și poezia lui este o poezie filozofică. Sigur că am putea să-l comparăm cu Taras Șevcenko, într-o anumită măsură, în privința patriotismului lor comun, a interesului lor pentru folclor, dar Taras Șevcenko este eminamente un spirit democrat, aproape socialist sau proto-socialist, în timp ce Mihai Eminescu este un gânditor foarte conservator, din punct de vedere politic. Aceștia sunt cei doi mari titani ai literaturii române în secolul XIX.
"Sadoveanu a scris cu simpatie despre ucraineni, spre deosebire de cel mai cunoscut scriitor polonez"
Aș mai menționa, pentru dumneavoastră, pe Mihail Sadoveanu, care cred că este cel mai mare romancier român. Sigur, sunt și alți romancieri extraordinary, precum Rebreanu sau Camil Petrescu sau, în zilele noastre, Mircea Cărtărescu. Însă Sadoveanu cred că rămâne cel mai important, chiar dacă este contestat, criticat. Iar Sadoveanu a scris extraordinar de frumos despre Ucraina actuală. A scris despre cazaci. În "Nicoară Potcoavă" e vorba foarte mult despre cazaci și, foarte interesant, îi prezintă cu simpatie, spre deosebire, de pildă, de (Henryk) Sienkiewicz, marele scriitor polonez, care nu îi prezintă cu prea multă simpatie. La Sadoveanu însă avem această simpatie. Iarăși, aș putea vorbi despre o sumedenie de alți autori.
V-aș invita, de asemenea, să vizitați muzeele din România. Fie că sunteți la București sau la Iași, sau în alt oraș al României, mergeți să vedeți muzeele noastre, pentru că veți descoperi multe picturi care vă vor aminti, fără îndoială, de Ucraina. Mă gândesc la pictori extraordinari, precum Theodor Aman sau Grigorescu, sau Andreescu. Printre marii clasici din secolul XIX, un pictor care mie îmi este foarte drag este Theodor Pallady, un pictor al aristocrației moldovenești din secolul XX - este o pictură nostalgică, intimistă, foarte erudită și rafinată.
Iar la celălalt pol al creativității românești se află, evident, marele Constantin Brâncuși, care era un țăran deștept, genial, din Oltenia. Deci avem, pe de o parte, boierul moldovean Pallady și, de cealaltă parte, genialul țăran Brâncuși, care este prezent în marile muzee ale lumii. Din fericire, și în București și la Craiova sunt lucrări de-ale lui, de asemenea la Târgu Jiu. Deci vă invit foarte mult să vizitați muzeele noastre, să mergeți la concerte, să-l descoperiți eventual pe George Enescu și câteva nume de mari scriitori - Caragiale, Eminescu, Sadoveanu. Cred că sunt o bună introducere în cultura românească, atât de bogată în secolele XIX-XX.
Etichete: theodor paleologu, Ucraina,
