Risipa de apă din industria alimentară și cea textilă. Ce putem face pentru mâncare și haine mai prietenoase cu mediul

Cererea globală de apă „dulce” va crește cu până la 30% până în 2050, de la 4.600 km3 până la aproximativ 6.000 km3 pe an, potrivit unui studiu publicat recent în jurnalul științific Nature.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) avertizează că apa este o resursă finită, a cărei cerere este în creștere odată cu mărirea populației și cu creșterea accelerată a bunurilor și serviciilor, iar criza climatică înrăutățește situația. 

La nivel mondial, utilizarea apei pentru agricultură reprezintă 70% din totalul folosit, iar cererea de apă în acest scop va crește cu 60% până în 2025.

Însă, cum populația globală ar putea crește până la 10,2 miliarde de oameni până în 2050, iar cererea de alimente cu 60%, utilizarea din ce în ce mai mare a apei ridică mai multe probleme, dar și dorința de a genera soluții.

Citește și

Italia se teme pentru resursele de apă și mâncare. Primar: „Trebuie să ne pese tuturor”

Potrivit unui raport al Parlamentului European (PE) și Agenției Europene de Mediu, industria alimentară are cel mai mare impact asupra mediului, dar și cea textilă are unul dintre cele mai semnificative efecte nocive. Alte sectoare cu un impact negativ mare sunt imobiliarele, transportul și bunurile din case, precum mobila.

Industria modei este responsabilă de consumul a 79.000 de miliarde de litri de apă anual, potrivit unui studiu publicat în aprilie 2020. În martie 2022, cercetătorii au subliniat că 20% din apele uzate la nivel mondial sunt generate de industria hainelor. Iar, dacă populația lumii va crește, conform preconizărilor, la 8,5 miliarde de oameni până în 2030, consumul de textile și, implicit, de apă, va crește la cote alarmante. 

Deja, numărul hainelor cumpărate în Uniunea Europeană, pe persoană, a crescut cu 40% în doar câteva decenii, potrivit PE, din cauza scăderii prețurilor și a rapidității cu care industria livrează produse clienților, un tip de modă cunoscut sub numele de „fast fashion”.

Efectul negativ al mâncării pe care o consumăm și al hainelor pe care le cumpărăm asupra apei este, așadar, uriaș. 

Efectele industriei alimentare asupra mediului

În 2021, Uniunea Europeană a importat aproape 138 de milioane de tone de produse alimentare, dar, în același timp, a risipit 153,5 milioane de tone de mâncare, a dezvăluit un raport recent al organizației Feedback EU. 

Și, odată cu mâncarea, țările europene risipesc și cantități uriașe de apă. Pentru producția unui kilogram de carne, de exemplu, este necesară folosirea a între 5.000 și 20.000 de litri de apă, pe când un kilogram de grâu necesită între 500 și 4.000 de litri de apă.

Carnea de vită, de oaie și de porc necesită un volum imens de apă, spre deosebire de legume și de fructe, potrivit Institutului de Ingineri Mecanici din Marea Britanie (IME), citat de The Guardian.

Astfel, în vreme ce un kilogram de carne de vită consumă peste 15.400 de litri de apă, iar unul de carne de oaie consumă peste 10.400, producția unui kilogram de roșii sau de varză necesită între 200 și 250 de litri de apă.

Soluții pentru a evita impactul consumului uman de mâncare asupra apei

În acest sens, ultimii ani au adus în discuție varietatea tot mai mare a băuturilor din plante, acum existând peste 20 de ingrediente de bază pentru „lapte alternativ”, de tip fasole, cereale și nuci, conform Ethical Consumer.

Comparativ cu laptele de vacă, care consumă 628 de litri de apă pentru a produce un litru, un litru de „lapte de migdale” consumă 371 de litri de apă, iar un litru de „lapte de orez” consumă 270 de litri. Însă, doar 16 migdale necesită utilizarea a 57 de litri de apă, iar cele mai multe migdale sunt crescute în California, care suferă din cauza secetei, potrivit New York Times. 

„Laptele de ovăz” și cel de soia sunt cele mai bune opțiuni pentru cei care vor să ajute la conservarea resurselor de apă, potrivit jurnalului științific Science, citat de Statista. Cele două alternative consumă 48, respectiv 28 de litri de apă pentru a produce un litru de lichid.  

Cercetătorii de la revista britanică Ethical Consumer (EC) sugerează producția de lapte alternativ acasă pentru a evita ambalajele neprietenoase sau, acolo unde se dorește cumpărarea, optarea pentru lapte certificat ca fiind bio, pentru a preveni contaminarea apelor. 

Câtă apă se consumă pentru a produce un tricou

Atât producătorii de haine cât și cumpărătorii lor poartă o responsabilitate mare când vine vorba despre amprenta uriașă de dioxid de carbon pe care o are industria textilă asupra mediului.

Producția de materii prime, transformarea lor în fibre, țeserea hainelor și vopsirea lor necesită cantități enorme de apă, dar și substanțe chimice, inclusiv pesticide, pentru cultivarea materiilor prime precum bumbacul.

Pe de altă parte, consumatorii folosesc apă, energie și substanțe chimice în timpul spălării, uscării și călcării rufelor și adesea nu realizează că microplasticul din hainele des cumpărate este revărsat în natură.

Mai puțin de jumătate din hainele uzate sunt colectate pentru reutilizare sau reciclare atunci când nu mai sunt necesare și doar 1% sunt reciclate în haine noi, deoarece tehnologiile care ar permite hainelor să fie reciclate în fibre virgine încep să apară abia acum, potrivit Parlamentului European. 

Eforturile de a face dușuri mai scurte sau de a opri apa atunci când ne spălăm pe dinți pentru a nu face risipă pălesc în fața cantității de apă folosite pentru producția bumbacului, unul dintre cei mai mari consumatori și poluatori de apă dulce, potrivit EC și The Conscious Challenge.

Cantitatea medie de apă folosită pe kilogramul de bumbac la nivel mondial este de 10.000 de litri, în timp ce cânepa necesită 2.000 de litri pe kilogram.

Astfel, un tricou de bumbac de 250 de grame consumă aproximativ 2.500 de litri, adică necesarul unei persoane care consumă doi litri de apă pe zi, pentru aproape trei ani și jumătate. O pereche de blugi de 800 de grame consumă 8.000 de litri de apă.

În 2013, apa consumată de exporturile de bumbac ale Indiei ar fi fost suficientă pentru a furniza 100 de litri de apă zilnic, timp de un an, pentru 85% din populația țării. În realitate însă, peste 100 de milioane de indieni nu au avut acces la o sursă sigură de apă. Într-un raport din mai 2022 al European Parliamentary Research Service se argumentează că impactul bumbacului organic asupra mediului este mai mic decât al bumbacului convențional, întrucât folosește mai puțină apă și poluează mai puțin.

Poliesterul consumă mai puțină apă, însă Agenția Europeană de Mediu estimează că 13.000 de tone de microfibre din haine sunt revărsate în ape anual pe continentul european, iar hainele, în special cele din poliester sintetic, poartă o vină mare. 

Vâscoza, o fibră pe bază de lemn, are potențialul de a fi o alternativă mai durabilă la sinteticele derivate din ulei, dar doar dacă practicile de producție a ei se schimbă. Principalele țări producătoare de vâscoză, China, India și Indonezia, au fost descoperite pentru că aruncau apele uzate netratate în apele localnicilor, potrivit fundației Changing Markets, citată de EC. 

Cum pot alegerile noastre vestimentare să contribuie la reducerea poluării

Parlamentul European susține că printre soluțiile impactului industriei textile asupra apei se numără dezvoltarea de noi afaceri de închiriere de haine, proiectarea produselor astfel încât acestea să se poată reutiliza și recicla în cadrul unei economii circulare.

Totodată, autoritatea legislativă a UE consideră că efectul îmbrăcăminții asupra mediului poate fi redus considerabil prin convingerea consumatorilor să cumpere mai puține haine, de mai bună calitate și orientarea lor către alegeri mai sustenabile. 

În 2017, ONG-ul britanic pentru acțiune climatică WRAP a constatat că cea mai importantă modalitate de a reduce emisiile de carbon, risipa apei și deșeurile în industria modei a fost creșterea duratei de viață a hainelor noastre.

Acest lucru se poate realiza în diverse moduri, care ajută și la construirea unei comunități mai puternice: prin upcycling (folosirea unui obiect aflat la sfârșitul vieții sale pentru a crea un altul), reparare, schimb de haine cu rude, prieteni sau chiar străini și cumpărarea hainelor second hand (la mâna a doua). În Marea Britanie s-a creat chiar o cafenea unde localnicii se adună pentru a cultiva plante folosite în vopsirea hainelor, pentru a combate risipa a câte 150 de litre de apă pe kilogram de țesătură vopsit. 

Reciclarea ar trebui să fie ultima opțiune pentru cei care doresc să își reducă amprenta asupra mediului înconjurător, întrucât 87% dintre fibrele folosite în haine sfârșesc incinerate sau aruncate la groapa de gunoi, potrivit EC. Însă, când vine vorba de bumbac, reciclarea reduce resursele de apă folosite în producția lui. 

Economia circulară în România

În România, Guvernul a adoptat la începutul lunii octombrie o hotărâre privind aprobarea Strategiei Naționale privind Economia Circulară.

„Economia circulară” spre care guvernanții sunt obligați să o îndrepte pe cea locală se referă la un model de producție și de consum care implică partajarea, închirierea, reutilizarea, repararea, recondiționarea și reciclarea materialelor și produselor existente cât mai mult posibil, astfel că durata de viață a bunurilor este extinsă.

România este ultima din Uniunea Europeană la capitolul economie circulară, din cauza sărăciei dar și a educației, potrivit sociologilor.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă