Agricultura regenerativă ar putea revoluționa felul în care vom produce hrana în viitor. „Acum doar distrugem solul”
Agricultura convențională, bazată pe utilizarea intensivă a solului și a resurselor naturale, a generat dezechilibre majore în ecosistem, care pot fi înlăturate doar prin trecerea la agricultura de tip regenerativ.
Ionuț Bădică, cofondator al Institutului de Cercetare în Permacultură, și Alexandru Tudose, managerul fermei Sol și Suflet, au discutat la Pro Verde despre agricultura regenerativă și rolul său în protejarea solului și a biodiversității.
Deși termenii “agricultură sustenabilă” și “agricultură regenerativă” sunt adesea confundați, aceștia au semnificații diferite. Agricultura sustenabilă presupune menținerea unui echilibru pe termen lung, în timp ce agricultura regenerativă își propune refacerea și îmbunătățirea solului și a biodiversității, având un impact pozitiv asupra mediului.
În prezent, majoritatea fermelor folosesc metode intensive de cultivare, care duc la degradarea solului și la pierderea fertilității acestuia. “Practicile agricole moderne distrug solul. Folosim metode care duc la eroziune, iar compoziția naturală a pământului se deteriorează,” explică Alexandru Tudose.
Agricultura convențională distruge solul
Fermierii din agricultura convențională depind în mare măsură de fertilizatori chimici și de pesticide, care deși cresc randamentul pe termen scurt, afectează, pe termen lung, sănătatea solului și a ecosistemului. Soluția este întoarcerea la un model de agricultură bazat pe procese naturale.
“În agricultura regenerativă, scopul nostru este să creștem producția în timp ce îmbunătățim calitatea solului,” spune Ionuț Bădică. Acest lucru se face prin tehnici care favorizează materia organică, utilizarea compostului natural și reintroducerea microorganismelor benefice în sol.
Spre deosebire de agricultura convențională, în modelul regenerativ, fiecare decizie este analizată din trei perspective: economică, ecologică și socială. Astfel, fermierii nu doar că produc alimente, dar o fac într-un mod care protejează mediul și creează sustenabilitate economică.
“Ne uităm la ciclul de viață al naturii și al fermei,” explică Alexandru Tudose. “Dacă vrem să cultivăm salată sau coriandru, analizăm ce a fost înainte pe acel teren, ce facem acum și ce impact va avea pe viitor.” O componentă esențială este fertilizarea naturală a solului. În loc să utilizeze îngrășăminte chimice, fermierii se bazează pe compost, gunoi de grajd și materie organică pentru a îmbunătăți structura solului și a-i crește fertilitatea.
“Un sol sănătos înseamnă carbon organic, azot organic și o microbiologie activă,” spune Alexandru Tudose. “Toate acestea permit regenerarea naturală a terenurilor agricole.”
Care sunt obstacolele în calea agriculturii regenerative
În ciuda beneficiilor evidente, agricultura regenerativă nu este ușor de implementat. Costurile inițiale ridicate, lipsa de know-how și absența unor politici de sprijin fac ca acest tip de agricultură să fie dificil de adoptat pe scară largă.
“Deocamdată, costul de producție este ridicat, pentru că nu avem tehnologia potrivită și forța de muncă specializată,” explică Ionuț Bădică. În plus, piața de desfacere este limitată, iar consumatorii români nu sunt încă suficient de conștienți de importanța produselor ecologice, spune el.
“În București, sunt doar două-trei ferme care livrează produse ecologice pentru 3 milioane de locuitori. Este clar că oferta nu acoperă cererea,” adaugă Alexandru Tudose.
Pentru ca agricultura regenerativă să devină viabilă, este necesară o creștere semnificativă a investițiilor în tehnologii agricole sustenabile, care să permită fermierilor să îmbunătățească productivitatea fără a compromite sănătatea solului.
În același timp, accesul la finanțare trebuie simplificat, astfel încât agricultorii interesați să poată adopta mai ușor practici regenerative. Educația și formarea noilor generații joacă un rol esențial, deoarece cunoștințele despre metodele regenerative sunt încă limitate și necesită o transmitere eficientă către viitorii fermieri.
Nu în ultimul rând, este esențială dezvoltarea unei rețele de distribuție eficiente pentru produsele ecologice, astfel încât acestea să ajungă mai ușor la consumatori și să devină o opțiune competitivă pe piață.
