Andrei Plesu, la Dupa 20 de ani:"Campania are ceva din virilitatea gorilelor care traverseaza jungla spunand - Eu sunt seful"
Viitorul sef al statului trebuie sa stie bine macar o meserie, sa vorbeasca cel putin doua limbi straine, sa fie onest si educat. Este portetul, aproape utopic, pe care scriitorul Andrei Plesu l-a facut celui pe care il vede in fruntea tarii..
"Eu vad ca toti candidatii nostri sunt euforici. Eu inteleg ca o campanie este o bataie cu pumnul in piept perpetua, campania are ceva din virilitatea gorilelor care traverseaza jungla spunand “Eu sunt seful”. Sa nu iti placa prea mult. Sa nu te imbaiezi obscen in functia in care te afli, e o functie slujitoare. Daca se vede pe fata ta orgasmul puterii, ceva nu e in regula", a explicat scriitorul Andrei Plesu.
Nu e rau sa ai in fruntea tarii unul de care sa nu-ti fie jena, a mai spus Andrei Plesu, invitat la emisiunea, “Dupa 20 de ani”. Scriitorul a vorbit despre ceea ce el a numit "vedetizarea" politicienilor de la noi.
Sinteza discutiilor dintre Andrei Plesu si Cristian Leonte:
Sunteti fericit?
- Nu, si nici nu ma preocupa prea mult acest lucru. Fericirea e un lucru mare, cum spun inteleptii. Drumul catre fericire merita, cu conditia sa nu o ai ca scop. Esti fericit cand iti iese bine un lucru, cand faci bine cuiva, adica atunci cand uiti de tine.
Suntem nefericiti noi romanii?
- Ambalajul e de vaicareala, iar dedesubt e spritul. Stai la o tuica si tuica nu-ti prieste daca nu vorbesti de rau de cineva, de Guvern, de opozitie, de legi. Sigur, sunt motive in jurul nostru destule de nefercirie, dar exista si o voluptate a bombanelii perpetue.
De ce nu facem ce e de facut?
- Avem o veche traditie a acomodarii, a descurcarelii, care ne face sa amanam..Uitati-va care sunt expresiile tipice romanesti: "nu dau turcii". Un fel de relativism, o relatie cu timpul, care lasa o libertate ambigua. Apoi, "asta e situatia". Sau "ce sa faci?". E un amestec de relativisme care ne-a facut cumva sa supravietuim fara nevroze, dar care nu ajuta prea mult in viata de zi cu zi.
Exista un text al lui Emil Cioran care vorbeste de adamismul romanesc. La noi totul e la inceputul lui Adam. Inca mai sunt lucruri de facut cu educatia, de parca am inceput ieri, inca mai sunt lucruri de facut in Cultura. Imi aduca aminte de unul dintre primele mele socuri post-revolutionare. Eram in Guvern si s-a pus problema irigatiilor. Cineva a gasit o solutie de irigare pe anumite terenuri, adicva s-au instalat niste tevi. Foarte curand s-a comunicat in Guvern ca aceste tevi s-au furat. E si asta un mijloc de a suporavietui, dar ogoarele au ramas uscate.
Ce gresim noi in educatia pe care o facem copiilor de astazi?
E o invazie de aparate, internet, jocuri, console, tot felul de lucruri. Vad prin nepotul meu si alti copii cum timpul lor este vampirizat prin aceasta focalizare pe un alt timp, un alt univers. Cred ca e prost gandit dozajul, citeam de curand ca Steve Jobs sau un alt specialist de anvergura le interzicea copiilor sau sau le limita timpul pe internet. Profesorii, din ecourile ce le am eu, nu au intotdeauna calitatea suficienta sa impune, nici prin cunostiinte nici prin autoritate. Avem de-a face cu noi criterii de evaluare a lumii, care nu s-au asezat inca. Riscam sa ajungem o comunitate fara chip.
Nu se mai citeste cum se citea, dar carti apar. Inseamna ca totusi suntem intr-un tranzit benefic. Ce o urma dupa..nu stiu. Eu nu pot sa citesc carti pe internet, dar de scris scriu. M-am invat si trebuie sa spun ca sunt avantaje mari.
Si eu sunt uimit uneori de finalul unui text al meu. Un text se face in timp ce se aseaza pe hartie sau pe suportul pe care il faci. Exista si autori care nu pot scrie daca nu au de la inceput o imagine cristalina a ceeea ce vor sa atinga. In scris, trebuie sa lasi intotdeauna ingerului, ca sa spun asa, dreptul sa te conduca. Am avut prieteni, care afla ce vrea sa spuna in timp ce scria. De-asta nu sunt de acord cu cei care spun ca nu scriu pentru ca ii ia din timpul pentru citit. Domne, daca n-ai scris niciodata nu te-ai confruntat niciodata cu gandul tau, cu limba ta, cu puterea cuvintelor.
Despre cumintenia pamantului
Asta spune despre noi ca stam prost cu o anumita cultura a valorilor. Noi descoperim valorile, fie cand sunt pe cale sa le pierdem fie cand autorii lor au murit. Suntem iubitori de parastase. Noua ne plac oamenii mari dupa ce am scapat de ei. pana atunci nu stim cum sa-i mai terfelim. Asa am facut cu Brancusi, asa aud ca e acum, dar s-a legat si de Enescu si de altii. Daca nu exista o corectura de fond aici, incepe sa devina un loc unde nu mai ai motivatie sa faci ceva. Este tara in care Caragiale nu a putut sa stea pana la sfarsit si a ales sa plece, e tara in care Nicolae Iorga a fost asasinat, e tara in care Eliade, Ionescu, Cioran, Blaga au fost interzisi decenii intregi. O sa spuneti ca a fost regimul comunist. Domne, se intampla si dupa. Uite avem un caz acum, avem un scriitor important, Mircea Cartarescu, e pentru a doua oara cred sau a treia oara cand e propus in varianta restransa pentru premiul Nobel. Acum un timp, primul ministru al tarii dadea cu el de pamant, spunea ca e un fel de fascist, un fel de Goebbels, lucruri teribile, facea ironii.. Acuma il felicita, ii doreste succes. Asta arata ca de fapt nu da doi bani pe Cartarescu. Cartarescu este un mic episod de strategie electorala. S-a intamplat ca problema Nobel sa apara in plina campanie, ce facem? Il pupam, il laudam, il sustinem. Dar asta nu inseamna respect pentru valori, dimpotriva, asta este o atitudine ofensatoare. Valoarea este un ciucuras, un breloc, il pui la butoniera cand ai tu nevoie sa stralucesti. E foarte grav. Cuvantul elita a devenit peiorativ. Daca vrei sa spui de cineva de rau spui 'asta e ala cu asa-zisele elite'. Elitistii, si asa mai departe. Ca si cum astia care sunt buni intr-o meserie trebuie mai curand dispretuiti. Sunt buni astia care n-au nicio meserie, nicio performanta.
Cine trebuie sa faca sa dispara aceasta ruptura dintre clasa politica pe care o descrieti prin acest incident si oamenii care pun pret pe viata lor si pe tara lor?
- In primul rand clasa politica. Dar nu-mi fac iluzii, exista inertii, reguli subterane, aranjamente.. E o lipsa de program. Se uita un lucru esential. Liderii unei tari au doua sarcini dupa parerea mea: una este sa conduca tara, sa o faca sa mearga, dar a doua este sa fie totusi niste modele. Ei apar tot timpul in fata noastra. Daca ei vorbesc, se poarta, se imbraca brambura, biata populatie nu mai intelege, incotro? Daca asa trebuie sa arate, atunci deruta este mare.
Ce fel de personalitate ar trebui sa aiba presedintele Romaniei, fara sa vorbim de candidati?
- Toata lumea stie cum ar trebui sa fie, dar o recapitulare rapida nu strica. Este esential sa fie un om onest. Onestitatea este decisiva. In al doilea rand sa fie un om educat. Am avut cizmari, tot felul de conducatori discutabili inainte de 1989, ar fi bine sa avem un domn, sa stie o limba straina sau doua. Nu e rau sa ai in varful tarii pe cineva de care sa nu-ti fie jena. N-am nimic cu meseriile celelalte, dar pentru presedintele Romaniei sunt de parere ca un pic de alura, un pic de impostatie nobila nu strica. As mai adauga ceva: sa stie foarte bine o meserie. Una. Daca nu stie nimic bine, n-are cum sa aprecieze ce stiu ceilalti, n-are cum sa aprecieze cum arata ceva bine facut, n-are cum sa aleaga oameni si n-are cum sa scape de aia care nu trebuie alesi. Pentru ca el nu stie ce e ala un lucru bun. Numai cine a facut ceva, cine a dus pana la capat cu anumite performante o meserie, poate judeca alte meserii. As mai spune ca este esential o anumita cunoastere de sine. Trebuie sa-si cunoasca limitele. Eu vad ca toti candidatii nostri sunt euforici. Eu inteleg ca o campanie este o bataie cu pumnul in piept, perpetua. Campania are ceva din virilitatea gorilelor care traverseaza jungla spunand 'eu sunt seful'. E bine sa stii pana unde ai competente, pana unde ai rezistente, care sunt vulnerabilitatile tale in general. Sa nu ai euforia propriei tale personalitati. Mai trebuie de asemenea, asta o spunea un conservator englez demult, sa nu-ti placa prea mult, sa nu te imbaiezi obscen in functia in care te afli. In fond este o functie eminamente slujitoare, ca si aia de ministru. Daca se vede pe fata ta orgasmul puterii, ceva nu e in regula. Si atunci as introduce si aceasta calitate. As introduce in general in viata politica o devedetizare a politicului. Politicul a devenit un fel de concurent al divertismentului. Politicienii se simt vedete, VIP-uri, apar, sunt urmariti, pe plaja, stiu ce fac.. Nu e normal. Astia sunt niste inalti functionari al caror scop este sa faca tara sa mearga. Un mecanic de locomotiva trebuie sa stie sa faca locomotiva sa mearga. In toata lumea exista tendinta asta, recunosc, dar la noi a deveni, dupa parerea mea, inflationara.
S-ar aplica aceste criterii si unor doamne? Ca avem doua doamne ..
- Nu conteaza sexul, nu conteaza. Daca aceste calitati sunt intrupate de o doamna nu am nimic impotriva. Avem cateva femei formidabile care au ajuns sa conduca tari. Nimeni nu poate spune ca Angela Merkel e in defect pentru ca e femeie, nimeni nu s-a gandit la asta cand a fost Margaret Thatcher, Hillary Clinton pare sa faca o cariera remarcabila, prin urmare nu e, e o falsa problema. Poate in Romania sa fie o problema, noi inca nu avem reflexul, noi nu am ales niciodata un sef femeie.
Ce trebuie sa stie sa faca un politician?
- Un dialog vechi al lui Platon spune cum sa ajungi competent ca sa conduci o tara. Daca vrei sa-ti faci o casa te duci la expert, la arhitect. Daca vrei sa-ti faci o corabie, te duci la unul care stie sa construiasca o corabie. In mod ciudat, daca vrei ceva mult mai complicat, si anume sa conduci o cetate, dai drumul la toata lumea. Rezulta ca e ceva innascut. Nu trebuie sa ai o specializare. Chestia asta e cu doua taisuri. Suntem animale politice, cum se spunea in antichitate. Si atunci se poate proceda ca in Atena clasica, fiecaruia ii poate veni randul sa conduca, secretul e sa nu ramai pe viata acolo. Eu cred ca nenorocirea politicului e ca produce oameni pentru care politica este "a lifetime job", o meserie perpetua, acolo ramai. Si daca pleci de acolo este catastrofal, nu stii sa faci altceva, nu esti obisnuit fara masina, birou... Daca faci politica intermitent, pe perioade, pe competentele tale, unde poti sluji, e in regula. Stiti ca in 1945 De Gaulle a infiintat o scoala de politicieni, "Ecole nationale de administration", o pepiniera care sa furnizeze cadre de conducere. Erau 4 domenii de invatamant si asa au si ramas. Si poate ca astea 4 definesc, iar pentru De Gaulle asta era, un om pregatit pentru politica. Trebuia sa stii drept, trebuia sa stii economie, trebuia sa stii politica europeana si, al 4-lea curs, cultura generala. E, incercam sa punem grila asta pe toti politicienii nostri, parlamentari, ce vrem noi, sa vedem la care capitol sunt intr-adevar asezati.
De ce a devenit Rusia atat de agresiva? Ce vrea Putin, pana la urma?
- E destul de clar cam ce vrea. E neasteptat totusi, pentru ca nimeni nu se astepta in noul context creat, dupa 25 de ani de la 1989, sa reapara aceasta pofta de expansiune, de recuperare a unui statut mai vechi. Parerea mea este ca Putin va obtine tot ce vrea fara razboi, pentru ca comportamentul tarilor din UE si chiar al SUA este un comportament acomodant. Nimeni nu vrea violenta, nimeni nu vrea confruntare. Si atunci politica este una de atentionare. Tipul de personalitate pe care il are Putin dovedeste ca acolo se conduce si se face politica externa si interna fara prea multe reguli. Nu sunt reguli. Regulile se hotarasc ad-hoc. Noi, astia civilizatii, avem totusi unele reguli. Nu ne vine sa facem chiar orice, ne jenam, incercam sa nu provocam, sa pastram o anumita conduita. Acolo nu exista criteriile acestea. Am spus-o, fiindca m-am amuzat foarte tare, acum un an, vicepresedintele SUA Joe Biden s-a intalnit cu Putin si a spus dupa aceea in presa, foarte mandru: 'M-am uitat in ochii lui si i-am spus 'N-aveti suflet!'. Eu, cunoscand tipul de lider Putin, m-am si gandit. Cum a plecat Joe Biden din birou .. a murit de ras. Si-a chemat baietii la o vodca si le-a spus: 'Ce parere aveti de baietii astia melancolici si sufletisti?' Din pacate, noi nu prea luam in serios ce se intampla acolo.
Ce urmari ar putea avea aceste tensiuni?
- Avem cum am avut intotdeauna ghinioane combinate cu noroace. Ghinionul este ca suntem la granita UE. Suntem, dintr-o data, frontul Uniunii Europene, frontul rasaritean. Asta ne da o pozitie importanta, ne da o anumita pondere in geopolitica. Norocul e ca am putea valorifica asta, in sensul unei consolidari strategice, sa facem ce e de facut, ca nu cumva sa ajungem in situatia in care a ajuns Ucraina, si aici, in paranteza, am problema coruptiei, sa vedem ce-i de facut cu securitatea energetica si asa mai departe. E o agenda extrem de intensa si de importanta. Din nefericire cred ca nu o valorificam, cum mai curand o valorifica polonezii, de pilda.
Ce e de facut?
- Totul. Sunt multe de facut, iar asta poate fi un stimulent extraordinar. Cand traiesti intr-o tara in care totul e rezolvat sau aproape totul mi-aduc aminte de o vorba: "Din pacate, dupa 1989, incet incet, tara mea a devenit plicticoasa." Adica lucrurile merg intr-o directie buna...Inainte era viata, era tensiune, era conflict. Acuma, asa vrea si eu sa ajungem intr-o stare de plictiseala generala. In orice caz, in legatura cu asta imi place sa citez un pasaj, o sa se mire multa lume, din Coran, pentru ca islamul e la moda si pentru ca are o imagine care nu este intotdeauna corecta. Un verset din Coran spune asa: Dumnezeu nu schimba nimic in destinul unei natiuni daca natiunea nu schimba nimic in ea insasi. Deci ideea este sa nu asteptam prea multe de la providenta, de la Uniunea Europeana, de la NATO, chiar daca toate astea pot ajuta. Ca sa fii ajutat, trebuie totusi sa se vada de la o posta, daca se poate, ca ai si tu chef de unele schimbari.
ULTIMELE STIRI
Sursa: Pro TV
Etichete: Rusia, presedinte, prezidentiale, alegeri, candidati, andrei plesu, dupa 20 de ani,
Dată publicare:
11-10-2014 19:26
