Voluntarii care aduc de Crăciun zâmbetul pe chipul copiilor nevoiaşi
Vin sărbătorile și poate, mai mult ca în alți ani, acum este nevoie să fim mai buni, să dăruim, să ne gândim la cei de lângă noi și să-i ajutăm.
La Știrile ProTV vom prezenta în această perioadă poveștile unor oameni care s-au pus în slujba binelui, convinși că doar împreună ne facem bine.
Cu desaga plină, voluntarii de la Magicamp au adus zâmbetul pe chipurile a trei frați din Runcu, Iași. Un sat vitregit de vremuri și uitat de autorități. Alexandru, Alin și Valentin locuiesc într-o casă mică, la marginea satului.
Alegeri 2024
12:32
Cine poate deveni președintele României. Ce prevede Constituția
11:25
Cum și unde pot vota românii la alegerile prezidențiale. Ce trebuie să ai la tine când mergi la secția de vot
22:40
Ce a răspuns Nicolae Ciucă la întrebarea dacă a scris versurile manelei ce i-a fost dedicată de Dani Mocanu
22:10
„Cine poate să-l oprească pe Simion”. CTP: „În acest tur 1, fiecare candidat va fi pe barba lui, mai puțin dna Lasconi”
Reporter: "Cum ai făcut școală online, fără dispozitive, fără tabletă?”
Alin Tudorache: ”Mi-au mai trimis niște fișe și am scris.”
Într-un alt sat din comuna ieșeană Tibana, îl găsim pe Alberto. Are 10 ani, ochi albaștri ca cerul și un zâmbet inocent. Alberto se luptă de ani buni cu o boală cu nume complicat. A fost în tabăra pentru copiii cu probleme oncologice, Magicamp.
Bogdan, coordonator tabăra Magicamp: ”Noi reușim să îi cunoaștem pe o parte dintre ei, când vin în tabără, dar nu știm care este mediul lor. Și dorim să vedem și care sunt nevoile. Nu întotdeauna ce le trebuie lor, acasă, ne este transmis, și ne este mai ușor să venim.”
Caravana Magicamp va bate țară în lung și în lat în acesta perioada și va împărți peste 1400 de cadouri.
Într-un alt colț de țară, pe o uliță plină de noroi din cumuna tulceană Greci, Dumitru Cioran împarte laptopuri și brazi.
Copiii privesc mirați la darurile lăsate la ușă. În sat, pe Dumitru toată lumea îi știe drept Mituț. Se ocupă cu albinele și e pasionat de electronică. Atunci când a văzut că mulți copii din jurul sau nu au cum să țină pasul cu școala online, a început să repare laptopuri și calculatoare stricate, primite de la prieteni, și să le împartă prin sat.
O femeie crește singură 4 copii. Mezinul, elev în clasa zero, nu are pe ce să învețe: ”La început a fost foarte greu! Cu un singur dispozitiv, pe telefonul meu mobil, mergând 3 la școală, orele începând toate la 8, foarte greu! Trebuia să amân unu, să facă celălalt.”
Dumitru Cioran: ”Până la urmă asta este și scopul, să ne implicăm cât mai mulți în dezvoltarea copiilor. Și sper ca alții să ia această inițiativă și să ajute”.
Astfel de povești, de oameni care s-au pus în slujba binelui, există. În primul rând, trebuie să le cunoaștem. În al doilea rând, trebuie să le ajutăm să funcționeze. Iar al treilea rând, bine ar fi dacă am învăța din ele, dacă ne-am inspira și am ajuta și noi la rândul nostru, mai ales în această perioadă, când în jurul nostru prea mulți suferă.
Trebuie să fim conștienți că atunci când facem bine, ne facem bine!
