La capitolul “nesimțire”, suntem printre primii pe continent, însă “nu știu dacă prindem podiumul”, spune cunoscutul scriitor Radu Paraschivescu, într-un interviu realizat de Cristian Leonte, pentru stirileprotv.ro.
Nesimțiții din Spania, Marea Britanie, Croația și Cehia rivalizează cu cei români
Radu Paraschivescu: “Dacă în alte privințe suntem restanțieri sau corigenți, dacă la analfabetism funcțional stăm mizerabil, dacă la citit stăm ca la analtfabetismul funcțional, ei bine, la nesimțire nu știu dacă prindem podiumul, dar suntem acolo, în segmentul superior.”
Paraschivescu spune că românii ar trebuie să se consoleze cu ideea că sunt mulți nesimțiți și în alte țări. El a enumerat aici Regatul Unit, Cehia, Spania și Croația.
Paraschivescu este autorul best seller-ului “Ghidul Nesimțitului”, o radiografie plină de umor a tupeului agresiv și nerușinării la români. După 20 de ani, el a “recidivat” acum, cu “Noul Ghid al Nesimțitului”, apărut la Editura Humanitas.
Câte tipuri de nesimțiți există
Radu Paraschivescu: În Cehia m-am întâlnit foarte des cu genul ăsta de oameni, cu oameni care nu-și dau seama că sunt nesimțiți, pentru că aici, iarăși, sunt două categorii.
Sunt cei care o fac sfidător, știind că încalcă niște norme, niște cutume, știind că te deranjează, știind că ceea ce fac îți provoacă reacții neplăcute. Și sunt cei care pur și simplu nu-și dau seama că se comportă necorespunzător. (…)
M-am întâlnit mai mult cu cei din categoria celor care nu-și dau seama de inadecvarea lor - hai să vorbim politicos și catifelat - oameni care nu știu, pentru că nu le-a spus nimeni că nu-i frumos să urli în metrou când stai de vorbă cu cineva, mai ales la telefon.
Oameni care nu știu că nu-i frumos să arunci resturi pe geam sau să eviți coșul de gunoi și să arunci ambalajul chiar lângă. Și asta vorbește despre niște carențe de educație, vorbește despre un tip de anturaj care nu s-a îngrijit de “grădinărirea” ta bună. (…)
Cu șaorma la teatru, în primul rând, lângă scenă
Radu Paraschivescu: “Dau un exemplu la nimereală. Sunt două spectatoare ale unei piese de teatru la Teatrul din Cluj care intră în sală înainte să înceapă spectacolul, ducând fiecare câte o șaorma și înființându-se în primul rând.
Și de aici o discuție, pentru că am observat că episodul ăsta a polarizat. Au fost cei care le-au luat partea celor două doamne, în ideea că poate le era foame, poate veneau direct de la serviciu și e de salutat că în loc să dea banii pe bere sau pe mai știu eu ce, și-au luat bilet la teatru.
Tabăra cealaltă spune "bine, bine, dar nu mănânci la teatru, și în orice caz, nu șaorma, pentru că, odorific, lucrurile stau foarte neplăcut. Actorii ăia de pe scenă inhalează aburi de usturoi și ce-o mai fi pe-acolo prin șaorma. Tabăra cealaltă spune "Da, dar și la film se mănâncă! Toată lumea ronțăie popcorn. Și aici e o departajare, că poți să ronțăi popcorn la un film cu Jason Statham. Dar la un film de atmosferă, la Melancolia, nu mai ronțăi decât dacă ești total lipsit de obraz.”
„Limbajul de pe stadioanele din București face să roșească iaurtul în borcan”
Un capitol important din „Noul ghid al nesimțitului” este dedicat și atmosferei de pe stadioanele de fotbal, unde autorul spune că limbajul și comportamentul au devenit tot mai agresive.
Radu Paraschivescu: Cum faci când ai o masă (n.r.- de oameni) organizată, cu un șef de galerie sau doi, gata să împroaște otrăvuri anti-semite, xenofobe, șovine de toate tipurile? Cum te duci și discuți cu acești oameni?
Cristian Leonte: Acolo ai cules chiar niște abjecții de sub firul ierbii. Niște exprimări, unele larg cunoscute, altele mai puțin, care, te îngrozesc.
Radu Paraschivescu: Ca unul care am mai mers pe stadion... Or mai fi și pe alte stadioane, dar măcar nu le înțelegi. Deși eu am mai fost la Amsterdam, de pildă, la Madrid, la Roma. E altceva. Aici, și mai ales în București, s-a viciat atât de mult climatul, încât roșește iaurtul în borcan, ca să zic așa.
