Volodimir Zelenski a promulgat legea privind minoritățile naționale din Ucraina, criticată de MAE român
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a promulgat legea privind minoritățile naționale din Ucraina. Legea a fost criticată recent de către Ministerul român al Afacerilor Externe.
Interfax anunță că "pe site-ul Radei Supreme, documentul a fost returnat parlamentului cu semnătura șefului statului joi, 29 decembrie."
Potrivit Regulamentului Radei Supreme, legea semnată de președinte va fi publicată în ziarul „Vocea Ucrainei”, iar după șase luni, majoritatea prevederilor acesteia vor intra în vigoare. Rada Supremă a adoptat în a doua lectură un nou proiect de lege privind minoritățile naționale (nr. 8224), abrogând astfel vechea lege. Această decizie a fost susținută de 324 de deputați populari în plenul din 13 decembrie.
De ce a criticat MAE legea
Recent, Ministerul Afacerilor Externe din România a transmis că este "regretabil" faptul că legea privind minorităţile naţionale din Ucraina a fost adoptată în absenţa unei noi consultări a Comisiei de la Veneţia.
Astfel, MAE a solicitat autorităţilor ucrainene să consulte Comisia de la Veneţia și să aplice recomandările acesteia, având în vedere faptul că legea prevede un termen de şase luni pentru intrarea sa în vigoare.
Ce prevede legea
Pe fond, legea reprezintă o variantă îmbunătăţită în raport cu proiectele anterioare analizate la nivelul legislativului ucrainean. Astfel, pot fi considerate îmbunătăţiri: menţinerea referirii în partea preambulară a legii la instrumentele europene de referinţă în materie, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, precum şi la alte tratate internaţionale ratificate de Ucraina, ca bază pentru conturarea politicilor în materie de minorităţi naţionale; menţionarea expresă a priorităţii tratatelor internaţionale la care Ucraina este parte asupra legii în discuţie; sublinierea expresă a prevenirii asimilării persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale ca principiu pe care se bazează politica Ucrainei în domeniu; clarificarea textului articolului privind interzicerea discriminării, în sensul că noul text nu mai induce percepţia unei eventuale interdicţii a discriminării pozitive, care este de esenţa politicilor în materie de promovare şi protejare a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale; menţinerea prevederii privind promovarea şi sprijinirea de către stat a studierii istoriei şi culturii minorităţilor naţionale; asigurarea consultării reprezentanţilor minorităţilor naţionale prin: includerea între atribuţiile autorităţilor competente pentru realizarea politicii în domeniu a desfăşurării de consultări cu reprezentanţii asociaţiilor minorităţilor naţionale în chestiuni legate de drepturi şi libertăţi ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, prin crearea, în cadrul organului central al executivului cu atribuţii în materie, a unui organism consultativ în componenţa căruia sunt incluşi reprezentanţi ai asociaţiilor civice ale minorităţilor naţionale, prin posibilitatea constituirii la nivel local a unor organisme consultative cu participarea reprezentanţilor minorităţilor naţionale, la iniţiativa acestora sau prin Centrul minorităţilor naţionale; sunt exceptate de la limitările din Legea limbii de stat producţia tipografică editată în limbile minorităţilor şi librăriile specializate dedicate minorităţilor naţionale, în sensul în care nu li se aplică cerinţa de publicare de carte în limba ucraineană în procent de 50%, respectiv, de distribuire de carte în limba de stat în acelaşi procent; distribuirea de materiale electorale în limba de stat şi în limba minorităţilor naţionale în zonele locuite în mod tradiţional de persoane aparţinând minorităţilor naţionale; reconfirmarea asigurării pentru învăţământul organizat exclusiv în regim privat (fără contribuţie de la bugetul de stat al Ucrainei) a exceptării de la rigorile legii educaţiei, subzistând doar obligaţia de a asigura cunoaşterea limbii ucrainene la nivelul standardelor de stat, conform News.ro.
Pe de altă parte, în analiza Ministerului Afacerilor Externe, persistă prevederi care pot avea un impact negativ, prin raportare la standardele europene, cum ar fi: în timp ce Opinia Comisiei de la Veneţia nr. 960/2019 formulată asupra Legii ucrainene privind funcţionarea limbii de stat este critică sub aspectul reglementărilor privind folosirea limbii oficiale în educaţie, Comisia de la Veneţia raportându-se la criticile formulate anterior în contextul evaluării art. 7 din Legea educaţiei, articolul din legea minorităţilor naţionale dedicat educaţiei face trimitere la dispoziţiile Legii educaţiei, deci preocupările părţii române din perspectiva dreptului la educaţie nu sunt satisfăcute; subzistă limbajul neclar cu privire la atribuţiile de monitorizare ale autorităţii centrale însărcinate cu implementarea politicii de stat în domeniul minorităţilor naţionale în legătură cu activităţile asociaţiilor civice ale minorităţilor naţionale; nu există nicio prevedere privind utilizarea limbii materne în relaţia cu autoritatea judecătorească; persistă neclarităţi privind aplicarea concretă a prevederilor privind utilizarea limbilor minoritare în administraţie, în zonele locuite în mod tradiţional de persoane aparţinând minorităţilor naţionale şi la cererea acestora, precum şi a celor care reglementează că informaţiile de interes general (anunţuri, care, printre altele, conţin o ofertă publică de încheiere a unui contract, plăcuţe informative, indicatoare, panouri, mesaje, inscripţii şi alte informaţii textuale, vizuale şi audio amplasate public care sunt utilizate sau pot fi utilizate pentru a informa un număr nelimitat de persoane despre bunuri, lucrări, servicii, anumite entităţi comerciale, funcţionari, angajaţi ai întreprinderilor sau autorităţilor de stat, organismelor locale de autoguvernare) sunt dublate în limba minorităţii naţionale (comunităţii) printr-o hotărâre a consiliilor săteşti, comunale, orăşeneşti; dreptul de a-şi manifesta religia sau credinţa nu beneficiază, în continuare, de o prevedere distinctă, fiind inclus doar în articolul referitor la dreptul la libertatea de exprimare; în timp ce constituirea unui organ consultativ în cadrul organului executiv central menit să asigure formarea şi implementarea politicii de stat în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale apare ca o măsură pozitivă, subzistă lipsa clarităţii asupra modului de a decide care organizaţie este reprezentativă pentru o minoritate atunci când, de exemplu, există mai multe asociaţii constituite în cadrul aceleiaşi minorităţi naţionale; nu este clarificată problema asigurării resurselor financiare pentru traducerea informaţiilor referitoare la evenimentele artistice şi culturale, atunci când este necesară asigurarea traducerii în limba de stat; subzistă chestiunea lipsei de finanţare pentru asociaţiile reprezentative ale minorităţilor naţionale, fiind prevăzută doar posibilitatea finanţării punctuale pe bază de proiecte şi pe bază competitivă, în limitele bugetului alocat anual în acest scop.
