Setea dupa aur omoara pamantul. Padurile amazoniene dispar intr-un ritm galopant
"Recolta" e de multe ori foarte saraca, abia le ajunge peruanilor sa-si castige painea. Insa un rezultat e sigur: padurea dispare incet, incet, si "cicatricele" se vad in fotografiile luate din satelit.
Pretul aurului creste spectaculos in toata lumea, iar metalul galben a devenit, poate mai mult ca niciodata, colacul de salvare in aceste timpuri de nesiguranta financiara.
Iata mirajul care determina zeci de mii de "mineri de ocazie" sa-si incerce norocul in regiunile impadurite din "Madre de Dios", in sud-estul statului Peru, la granita cu Brazilia. Sunt botezati "spalatorii de aur".
Ce se intampla? Intai sunt doborati fara mila copacii, pentru ca altfel nu se poate ajunge la solul nisipos in care e ascunsa comoara.
Pentru "spalarea aurului", de multe ori de marimea firului de nisip, e folosit mercurul - cea mai ieftina si usoara cale, dar si cea mai nociva.
Oamenii abia isi castiga painea, mai ales ca trebuie sa platreasca si pentru utilaje si pentru feluriti intermediari. Insa prin truda lor periculoasa se strange o mare parte din productia de aur a statului - 175 de tone anual - care face din Peru al cincilea producator mondial.
E un gen de minerit ilegal, dar autoritatile nu pot sau nu vor sa faca mare lucru pentru a impiedica doborarea copacilor si otravirea solului si apelor.
Oricum, la cea mai timida tentativa de reglementare sau taxare, cautatorii de aur blocheaza autostrada Panamericana si proteste spontane se incheie mai mereu cu violente, chiar varsare de sange.
Dorinta de castig nu cunoaste frontiere asa ca in Madre de Dios - un teritoriu de marimea Portugaliei - s-au inmultit reprezentantele marilor companii care vand excavatoare si alte utilaje grele folosite pentru sapaturi.
