S-a format „Axa rezistenței” în Orientul Mijlociu. Statele care fac parte din coaliţia contra Israelului şi a SUA
Din Iran până în Liban, trecând prin teritoriul palestinian Fâşia Gaza, Yemen, Irak şi Siria, "axa rezistenţei" reuneşte guverne şi grupuri armate unite în opoziţia lor faţă de Israel şi Statele Unite ale Americii.
Actorii acestei coaliţii au lansat în ultimele luni mai multe atacuri împotriva Israelului, cel mai recent dintre ele fiind cel lansat pe 1 octombrie a.c., de Iran, liderul lor.
AFP prezintă această alianţă, care a crescut în putere de la începutul războiului din Gaza, declanşat de atacul Hamas din 7 octombrie pe pământul israelian.
Axa de rezistenţă este condusă de Iran, care a început să sprijine actori statali şi nestatali din Orientul Mijlociu după revoluţia islamică din 1979 şi şi-a extins reţeaua de-a lungul deceniilor.
Principalul său braţ este Hezbollah, născut în urma invaziei israeliene a Libanului în 1982. Sprijinită de Gardienii Revoluţiei, armata ideologică a Republicii Islamice Iran, gruparea şiită libaneză a luptat contra trupelor israeliene până la retragerea lor din sudul Libanului, în 2000, după 22 de ani de ocupaţie.
Mişcarea palestiniană Hamas s-a alăturat axei după ce şi-a îmbunătăţit relaţiile cu Teheranul în ultimii ani. Născută în 1987, în timpul primei Intifade împotriva ocupaţiei israeliene, mişcarea islamistă a preluat puterea în 2007 în Fâşia Gaza.
În Yemen, sfâşiat de un război civil de zece ani, rebelii houthi, care luptă cu o coaliţie militară condusă de Arabia Saudită, sunt antrenaţi şi înarmaţi de Teheran. Rebelii, care controlează mari părţi ale teritoriului, sunt adversari înverşunaţi ai Israelului şi ai Statelor Unite.
Iranul sprijină, de asemenea, grupuri şiite irakiene create în haosul ce a urmat invaziei SUA din Irak din 2003. Aceste grupuri, care acum fac parte din aparatul de securitate irakian, sunt ostile atât Israelului, cât şi Statelor Unite.
Guvernul sirian este singurul actor statal, în afară de Iran, care face parte din "axa rezistenţei". Această ţară găzduieşte, de asemenea, mai multe miliţii susţinute de Iran.
"Axa rezistenţei" s-a mobilizat pentru prima dată în timpul războiului civil care a început în Siria în 2011, cu intervenţia Iranului şi a Hezbollah în sprijinul regimului preşedintelui Bashar al-Assad.
Ascensiunea grupării jihadiste sunite Stat Islamic (IS) în Irak şi Siria, în 2014, a împins şi Teheranul şi mişcarea şiită libaneză să sprijine grupurile armate din aceste două ţări.
Dar războiul din Gaza a cimentat coordonarea membrilor săi în numele "unităţii fronturilor", o strategie care vizează copleşirea Israelului cu atacuri din mai multe ţări.
"Rezistenţa Islamică a Irakului", o noutate
De aproape un an, Hezbollah are zilnic schimburi de tiruri transfrontaliere cu Israelul, acest conflict eclipsând acum războiul din Gaza.
Rebelii houthi au lansat de asemenea mai multe rachete spre Israel şi au atacat nave despre care se crede că ar fi avut legături cu acesta în largul coastei Yemenului.
În Irak, grupări paramilitare şiite au format o alianţă numită "Rezistenţa Islamică a Irakului", care a vizat şi Israelul, uneori în coordonare cu rebelii yemeniţi.
În ceea ce priveşte Iranul, acesta a desfăşurat două atacuri cu rachete împotriva Israelului, primul în aprilie şi al doilea pe 1 octombrie.
Susţinerea acordată de Iran este principalul punct comun între membrii axei şi liantul grupului.
"Componentele militară şi de securitate ale Iranului servesc ca un lanţ de aprovizionare logistic şi organizaţional pentru axă", explică Arshin Adib-Moghaddam, profesor la London School of Oriental and African Studies.
Dar reţeaua împărtăşeşte şi o ideologie politică comună, spune experta Amal Saad, raţiunea ei de a fi fiind "de a rezista Israelului şi hegemoniei americane".
Axa a fost adesea prezentată ca un instrument de expansiune a ideologiei islamiste şiite susţinute de Teheran şi Hezbollah, dar între membrii săi se numără şi guvernul laic baasist din Siria, precum şi Hamas, un grup sunit, aminteşte Amal Saad, specialistă în Hezbollah.
Aceştia "împărtăşesc o identitate şi un discurs antiimperialist şi antisionist", notează ea. "Este o alianţă politică solidă, ideologică şi activă în timp de război (...), prima din istorie compusă din actori statali şi nestatali, dar în care aceştia din urmă desfăşoară cea mai mare parte a luptei".
Potrivit expertei, scopul lor comun de a distruge statul Israel nu se bazează doar pe motive ideologice, ci şi pe ameninţarea pe care Israelul şi aliaţii săi o reprezintă pentru securitatea lor.
