Povestea tragică a primei persoane din Italia care a apelat la sinuciderea asistată. Care au fost ultimele cuvinte spuse
Un bărbat în vârstă de 44 de ani a fost prima persoană din Italia care a apelat la sinuciderea asistată.
Federico Carboni din Senigallia, șofer de camion, a devenit tetraplegic după ce a fost implicat într-un accident rutier în care și-a rupt coloana vertebrală.
Joi, bărbatul a apăsat butonul unui dispozitiv special cu singurul deget pe care îl mai putea mișca, moment în care și-a injectat un medicament letal.
Decesul lui Federico Carboni a fost consemnat la ora 11:05.
Aceasta a fost prima sinucidere asistată din Italia, potrivit Corriere della Sera.
„Nu neg că mă doare să-mi iau rămas bun de la viață, aș fi necinstit și mincinos dacă aș spune altfel, pentru că viața este fantastică și avem doar una. Vă doresc mult noroc, vă iubesc”, au fost ultimele cuvinte ale bărbatului.
„Sunt la cheremul evenimentelor, depind complet de ceilalţi, sunt ca o barcă în derivă pe ocean (...) Sunt conştient de condiţia mea fizică şi de perspectivele mele, aşa că sunt complet calm şi senin cu privire la ceea ce voi face. În sfârşit sunt liber să zbor unde vreau”, a mai spus acesta explicând că a încercat să trăiască cât mai bine, însă nu a mai rezistat atât din punct de vedere mental, dar și din punct de vedere fizic.
Lângă Federico Carboni s-au aflat mama și fratele lui, prietenii apropiați și asistena. Iar la momentul final, lângă bărbat au venit medicul și anestezistul.
Deși Curtea Constituțională a îndemnat Parlamentul din Italia, în 2019, să aprobe o lege care să permită sinuciderea asistată, aceasta încă nu există.
„Până atunci, oricine ajută pe cineva să moară nu va fi pedepsit dacă sunt îndeplinite anumite condiții”, au stabilit judecătorii Curții Constituționale.
În prezent, legea din Italia îi pedepseşte pe cei care oferă ajutor pentru sinucidere asistată cu închisoare între 5 şi 12 ani.
În 2019 însă, Curtea Constituţională din Italia a introdus o excepţie pentru „pacienţii menţinuţi în viaţă prin tratamente (...) şi care suferă de o patologie ireversibilă, o sursă de suferinţe fizice şi psihologice pe care ei le consideră intolerabile, fiind pe deplin capabili să ia decizii libere şi conştiente”.
