O localitate de pe litoralul brazilian dispare sub apele Oceanului. Peste 500 de gospodării au fost deja scufundate
Atafona, o localitate din Brazilia, care este situată într-o zonă de litoral, la nord-est de Rio de Janeiro, dispare treptat sub apele Oceanului care înaintează pe uscat, în medie, cu şase metri pe an, relatează AFP, citată de Agerpres.
Peste 500 de gospodării au fost deja scufundate, pe o suprafaţă de doi kilometri de mal. Una dintre următoarele locuinţe afectate va fi cea a lui Joao Waked Peixoto. Croindu-şi drum printre grinzile zdrobite sau bucăţile de faianţă împrăştiate pe jos, acest antreprenor arată amploarea pagubelor din ultima casă care o separă pe a sa de ocean. Au rămas în urmă doar pereţii albaştri ai dormitorului din spate, o bicicletă şi alte câteva mărturii ale faptului că această casă a fost locuită până recent.
În zona de risc, lângă litoral, au rămas în picioare doar 180 de case, în care locuiesc 302 oameni.
"Când va trebui să plecăm şi noi? Marea a avansat cu trei-patru metri în două săptămâni, zidul nostru ar putea să cadă săptămâna viitoare", a declarat, pentru AFP, Joao Waked Peixoto, care s-a mutat în timpul pandemiei în locuinţa sa secundară, construită de bunicul său în Atafona.
Anterior, el a trăit, ca şi restul familiei sale, în Campos dos Goytacazes, un oraş lipsit de farmec, cu 500.000 de locuitori, situat la patru ore de Rio, care se bazează pe industria petrolieră.
"Este trist că vom pierde o casă atât de frumoasă, cu atâtea amintiri de familie", se plânge el.
Dar este inevitabil.
Atafona are o "problemă cronică"
Aproximativ 4% din regiunile costiere ale lumii asistă la înaintarea mării pe uscat, cu peste cinci metri pe an. Atafona se numără printre acestea.
Potrivit estimărilor, pe termen lung situaţia se va înrăutăţi odată cu "creşterea nivelului mării" ca urmare a încălzirii globale, dar şi pe termen scurt şi mediu, din cauza "creşterii excepţionale şi a perioadelor lungi de ploaie sau secetă", după cum a explicat geologul Eduardo Bulhoes de la Universitatea Federală Fluminense.
Dincolo de eroziunea extremă, însă, Atafona suferă de o altă "problemă cronică" de zeci de ani. "Din cauza intervenţiei umane, volumul de apă din fluviul Paraiba do Sul s-a redus drastic în ultimii 40 de ani, precum şi capacitatea acestuia de a aduce sedimente la gura de vărsare" din Atafona, a explicat geologul indicând drept vinovat în special activităţile miniere sau agricole.
Ca urmare a lipsei sedimentelor, nisipul de pe plajă nu se reînnoieşte în mod natural, iar oceanul câştigă teren pe uscat.
Situaţia este agravată de construcţia locuinţelor pe malul mării, care elimină prima linie de apărare naturală: dunele şi vegetaţia.
Rezultatul: litoralul s-a transformat într-un morman de moloz care respinge turiştii.
Comunitatea de aproximativ 600 de pescari suferă şi ea de pe urma secării râului. "Ambarcaţiunile mari nu mai trec la gura de vărsare, nu ne mai putem câştiga traiul. Fluviul a murit", a declarat Elialdo Bastos Meirelles, conducătorul asociaţiei locale de pescari.
"Te face să plângi"
Mai multe proiecte au fost prezentate primăriei în încercarea de a reduce eroziunea: unul dintre acestea prevede ridicarea unor diguri, altul aducerea pe plajă a nisipului extras de pe fundul fluviului.
Ideea de a transporta nisip, formulată de Eduardo Bulhoes, este inspirată din experienţele încununate de succes din Ţările de Jos, Spania sau Statele Unite, pentru a "reconstrui plaja împreună cu natura, utilizându-i forţa".
Până în prezent, însă, nu au fost încă implementate măsuri.
Municipalitatea din Sao Joao da Barra, un oraş cu 36.000 de locuitori de care depinde localitatea Atafona, plăteşte o alocaţie lunară pentru cazare în valoare de 1.200 de reali (aproximativ 200 de euro) pentru mai mult de 40 de familii strămutate.
Adjunctul pentru Mediu Alex Ramos a declarat că implementarea oricărui plan de reducere a eroziunii depinde de aprobarea organismelor de mediu. "Deocamdată nu am văzut un proiect care să ne permită să spunem: problema va fi rezolvată", a explicat el.
Unii locuitori, însă, denunţă lipsa de voinţă politică. "Am auzit foarte multe promisiuni, dar este un oraş abandonat, o imagine a apocalipsei, şi asta te face să plângi", a declarat Veronica Vieira, preşedinta asociaţiei SOS Atafona.
