Mărturiile transfugilor nord-coreeni care au locuit lângă zonele unde se fac teste nucleare

Nbcnews.com prezintă, într-un material despre situaţia legată de testele nucleare din Coreea de Nord, mărturiile unor transfugi, dar şi opiniile unor specialişti.

Lee Jeong Hwa, o femeie de vârstă mijlocie, cu înălţimea de aproximativ 1,5 metri, păşeşte şchiopătând uşor cu piciorul stâng. Ea spune că are permanent dureri. Însă în Coreea de Nord este şi mai rău, adaugă femeia, aflată la Seul, la sediul SAND, organizaţie nonguvernamentală de apărare a drepturilor omului în Coreea de Nord. “Au murit atât de mulţi oameni încât am început să îi spunem boala fantomă. Credeam că murim pentru că suntem săraci şi mâncăm prost. Acum ştim că din cauza radiaţiilor”.

Lee Jeong Hwa a încercat să fugă din Coreea de Nord în 2003, însă a fost prinsă. În cele din urmă, a reuşit să fugă din ţară în 2010, părăsindu-şi locuinţa din regiunea Kilju, în care se află instalaţia de testare nucleară Punggye-ri. În ultimii şapte ani în care Lee a locuit în Coreea de Nord, liderul de atunci, Kim Jong Il, a testat două bombe nucleare în apropierea locuinţei femeii. După moartea lui Kim, în 2011, moştenitorul său, Kim Jong Un, a mai testat patru bombe. El susţine că bomba testată în septembrie a fost una cu hIdrogen.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, radiaţiile pot afecta puternic funcţionarea ţesuturilor şi organelor, în funcţie de nivelul de expunere. În doze mici, există pe termen lung un risc de apariţie a cancerului.

Citește și

Donald Tusk avertizează că „Polexit” a devenit o amenințare reală pentru Polonia

Lee şi alţi transfugi sunt convinşi că testele nucleare le-au afectat sănătatea. Dovezile ştiinţifice şi opiniile experţilor nu sunt însă atât de concludente.

Ministerul sud-coreean al Unificării i-a testat pe Lee şi alţi 29 de transfugi veniţi din zona Kilju pentru a vedea dacă prezintă contaminare radioactivă. Lee a declarat pentru NBC News că a primit deja rezultatele testelor sale, iar acestea sunt negative.

Dincolo de mărturiile femeii şi ale altor transfugi, este dificil de dovedit că radiaţia este cauza unor boli răspândite, cum este cancerul, despre care refugiaţii spun că afectează numeroşi locuitori din regiunea Kilju.

Sun Kune-yull, profesor de inginerie nucleară la Universitatea din Seul, spune că de fapt cercetătorlor le lipsesc total informaţiile. ”Nu cred că transfugii mint. Trebuie să îi credem pe cuvânt, dar nu prea am informaţii pe care să mă bazez”.

Un purtător de cuvânt al Institutului Coreean pentru Siguranţă Nucleară a afirmat că se presupune că nivelul materialului radioactiv de la instalaţia de testare nucleară subterană este excesiv, însă acest lucru este greu de confirmat.

Atât Lee cât şi Rhee Yeong Sil, altă persoană care a fugit din Coreea de Nord, spun că mulţi ani nu au ştiut de ce nord-coreenii fac teste nucleare. Au ignorat cutremurele şi au aflat adevărul abia după ce au părăsit ţara.

Rhee, care are aproximativ 60 de ani şi a fugit din Coreea de Nord în 2013, spune că locuia la doar câţiva kilometri de instalaţia de testare nucleară şi că o vecină a dat naştere acolo unui copil cu malformaţii. “Nu ne puteam da seama care este sexul copilului pentru că nu avea organe genital. În Coreea de Nord, copiii cu malformaţii sunt omorâţi, în general. Astfel că părinţii au omorât copilul”.

Unele informaţii oferite de Rhee şi Lee cu privire la expunerea la radiaţii sunt datate în anii ’90 sau chiar ’80, ceea ce atrage semne de întrebare cu privire la cauza contaminării mediului şi a îmbolnăvirii localnicilor.

Primul test nuclear al Coreei de Nord s-a semnalat în 2006, însă transfugii povestesc cum cu mult înainte izvoare au secat şi ciupercile din zonă au dispărut.

Preşedintele SAND, Choi Kyung, de asemenea transfug, însă nu din Kilju, crede că activitatea militară din zonă, dinaintea anului primului test, poate explica contaminarea din regiune.

Însă Ferenc Dalnoki-Veress, om de ştiinţă din Monterey, California, are îndoieli în privinţa faptului că radiaţiile ar fi distrus mediul şi sănătatea localnicilor. El spune că dacă ar fi existar o scurgere de materie radioactivă, chiar de la prăbuşirea tunelului semnalată recent, după ultimul test, senzorii puternici din regiune ar fi detectat-o. Acelaşi lucru este valabil şi pentru testele anterioare, a adăugat Dalnoki-Veress.

La câteva zile după al şaselea test, guvernul sud-coreean a anunţat că a detectat urme de xenon, dar nu a fost în măsură să stabilească dacă a fost vorba despre testarea unei bombe cu hidrogen.

Ferenc Dalnoki-Veress spune că este foarte puţin probabil ca urmele de xenon să provină de la Punggye-ri şi este sceptic în privinţa pânzei freatice. Testările în apropierea unor stânci saturate cu apă pot provoca aburi prin care să ajungă în aer substanţele contaminante. Iar acest lucru nu este în interesul nimănui, a menţionat el.

Lee şi Rhee ţin legătura cu familiile lor prin intermediul unor telefoane mobile care au fost duse pe ascuns din China în Coreea de Nord.

Rhee spune că membrii familiei ei sunt bolnavi, au dureri de cap şi stări de vomă, însă niciun medicament nu îi ajută. Ea este surprinsă că în Coreea de Sud, noua sa casă, sunt apărate până şi drepturile animalelor. Însă în Coreea de Nord, spune femeia, sănătatea oamenilor este ignorată.

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO Georgina Rodriguez a strălucit la Roma fără Ronaldo și fără copii: ”Wow, ce divă! / Gio, ești uimitoare”