Denumit „descurajare înaintată” („forward deterrence”) de către președintele Emmanuel Macron, planul prevede desfășurarea în Europa a unor avioane de luptă Rafale franceze capabile să transporte arme nucleare, precum și crearea unei noi infrastructuri și a unor sisteme de comunicații, de avertizare timpurie și de schimb de informații cu aliații, potrivit unei analize The Wall Street Journal.
Obiectivul final este de a spori incertitudinea strategică pentru președintele rus Vladimir Putin, care controlează unul dintre cele mai mari arsenale nucleare din lume și a invocat în repetate rânduri perspectiva unui război nuclear de la invadarea Ucrainei de către armatele sale, în 2022.
„Ceea ce aduce acest plan este o nouă complicație pentru adversar, deoarece introduce un nivel suplimentar pe care rușii vor trebui să îl analizeze”, a declarat Xavier Chatel, consilierul lui Macron pentru afaceri strategice, la o recentă conferință de securitate desfășurată la Varșovia.
Proiectul oferă, de asemenea, Franței „noi opțiuni pentru dispersarea forțelor noastre nucleare în cazul unei escaladări nucleare”.
Ce țări s-au alăturat inițiativei
În prezent, cele zece state sunt Regatul Unit, Germania, Țările de Jos, Belgia, Polonia, Grecia, Finlanda, Norvegia, Suedia și Danemarca. Cele trei state baltice, cele mai vulnerabile în fața Rusiei, nu sunt incluse. Italia a refuzat să se alăture.
Noua arhitectură de comunicații securizate, avertizare timpurie și schimb de informații ar putea contribui și la apărarea convențională, în cazul în care SUA nu ar reuși să își protejeze aliații din NATO, potrivit oficialilor europeni.
„Traversăm o perioadă de tensiuni geopolitice mai mari, iar Franța dispune de această capacitate strategică”, a declarat ministrul norvegian de externe, Espen Barth Eide.
El a precizat că planul francez „nu înlocuiește nimic. El completează garanțiile nucleare care existau deja” prin intermediul umbrelei nucleare americane.
În ce situații ar putea folosi Franța armele nucleare
Doctrina nucleară franceză prevede utilizarea armelor nucleare atunci când sunt amenințate „interesele vitale” ale țării.
În discursul din martie în care a anunțat noua politică, Macron a reiterat că aceste interese vitale nu se opresc la granițele Franței, ci au și o dimensiune europeană.
„Am putea considera că supraviețuirea celor mai apropiați parteneri ai noștri ar putea fi pusă în pericol fără ca acest lucru să ne afecteze interesele vitale?”, a întrebat Macron.
Macron a mai declarat că Franța, despre care se estimează că deține aproximativ 290 de focoase nucleare operaționale, o fracțiune din arsenalele SUA sau Rusiei, va relua producția de dispozitive nucleare pentru prima dată după mai multe decenii și nu va mai dezvălui dimensiunea stocului său nuclear.
Parisul a lăsat în mod deliberat neclară delimitarea geografică exactă a „intereselor sale vitale” și nu a oferit niciodată aliaților o garanție explicită. Totuși, țările invitate să participe la această inițiativă nucleară oferă câteva indicii.
„Nu avem niciun plan de a amplasa arme nucleare pe teritoriul Finlandei în timp de pace. Dar avem planuri pentru a crea o dilemă strategică pentru Rusia”, a declarat președintele Finlandei, Alexander Stubb.
Franța și-a dezvoltat propriile forțe nucleare, pe deplin suverane și independente de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în timpul președinției lui Charles de Gaulle, în anii 1960. Franța nu participă la Grupul de planificare nucleară al NATO, care reunește SUA, cealaltă putere nucleară europeană, Regatul Unit, și ceilalți membri ai alianței.
SUA derulează un program separat de partajare nucleară cu mai multe țări europene, care presupune amplasarea unor arme nucleare tactice destinate utilizării de pe aeronavele aliaților.
Orice utilizare a acestora necesită aprobarea atât a statului aliat, cât și a Washingtonului. Spre deosebire de cel francez, sistemul britanic de descurajare nucleară se bazează pe platforme fabricate în SUA și se află sub comanda NATO.
De ce țările europene și-au pierdut încrederea în ajutorul SUA
Îndoielile privind disponibilitatea SUA de a risca un război nuclear pentru a apăra un aliat nu sunt noi.
Acestea au reprezentat unul dintre motivele principale pentru care Charles de Gaulle, care nu a primit niciun răspuns după ce l-a întrebat pe președintele John F. Kennedy, în 1961, dacă ar sacrifica New Yorkul pentru a salva Parisul, a căutat, de la bun început, să creeze un sistem independent de descurajare nucleară.
Însă aceste îndoieli s-au intensificat acum, când președintele Trump a adoptat o abordare favorabilă Rusiei lui Putin, încheind acorduri în domeniul energiei și exercitând presiuni asupra Ucrainei.
Oficialii francezi susțin că descurajarea nucleară a Franței este mai credibilă deoarece securitatea aliaților europeni are o importanță mult mai directă pentru Paris decât pentru Washington.
„Există o diferență între Franța și SUA: împărțim aceeași geografie, facem parte integrantă din același continent și avem o continuitate economică și sociologică cu vecinii noștri, în sens larg”, a declarat Chatel, consilierul lui Macron, la Conferința de securitate de la Varșovia.
Cum va decurge planul „descurajare înaintată”
Deocamdată, Franța a creat zece grupuri de coordonare separate cu partenerii din cadrul inițiativei de „descurajare înaintată” și poartă discuții bilaterale, într-un sistem de tip „centru și ramificații”, în loc să îi reunească pe toți într-un singur club nuclear.
În practică, acest lucru înseamnă că oficialii din domeniul apărării ai țărilor europene partenere se sună reciproc în mod regulat pentru a compara informațiile primite de la Franța, potrivit unor oficiali de rang înalt din domeniul apărării.
„Este mai bine decât nimic? Probabil. Dar nu este și nu ar trebui privit ca un substitut pentru descurajarea nucleară extinsă oferită de SUA. Iar francezii sunt foarte clari și ei în această privință”, a declarat Vipin Narang, profesor de securitate nucleară și științe politice la Massachusetts Institute of Technology (MIT), care a coordonat politica nucleară la Pentagon în timpul administrației Biden.
„Faptul că acest lucru a devenit necesar mă întristează, în calitate de fost oficial american. Dar francezii au parcurs un drum lung.”
Deși SUA dețin un arsenal nuclear strategic mult mai mare, la Paris și în multe alte capitale europene există convingerea că arsenalul strategic american este destinat, înainte de toate, protejării teritoriului SUA.
În această viziune, umbrela nucleară efectivă a Europei constă, în cel mai bun caz, doar în bombele din programul NATO de partajare nucleară.
SUA păstrează în mod deliberat ambiguitatea cu privire la felul în care ar reacționa într-un astfel de scenariu.
„Nu este clar dacă rușii sunt convinși că francezii ar risca represalii împotriva Parisului pentru a apăra Varșovia, de exemplu. Dar rușii urmăresc cu siguranță această evoluție”, a declarat Nicole Grajewski, expertă în Rusia și afaceri nucleare la Institutul de Studii Politice din Paris (Sciences Po).
Însăși natura doctrinei nucleare franceze și a arsenalului său face ca acesta să reprezinte, în anumite privințe, o amenințare mai mare pentru Rusia decât descurajarea nucleară extinsă coordonată de SUA prin NATO, a adăugat Grajewski.
„Bombele B-61 nu sunt instrumente pentru desfășurarea războiului propriu-zis; ele sunt, în esență, instrumente de asigurare politică”, a explicat ea. „În schimb, arsenalul nuclear francez poate lovi teritoriul Rusiei.”
